Samantha's P.O.V.

I-am vazut cu coada ochiului pe Cleo, Niall si Diane iesind pe rand din sufragerie, lasandu-ma singura cu un Louis lesinat si cu un Harry care incerca sa-l aduca in simtiri. Cleo aruncase bomba pe care Diane o pregatise cu atata dibacie, iar acum eu stateam cu genunchii la piept, ghemuita pe covor, incercand sa ma gandesc la ce as putea spune cand se va trezi satenul. Sunetul brusc pe care Louis il scoase cand isi reveni in simtiri ma facu sa tresar si sa injur incet, in timp ce il priveam cum isi roteste agitat ochii prin camera. Cand i s-a fixat intr-un final privirea pe mine, am simtit cum raman fara aer, si l-am vazut pe Harry cum se retrage incet.

Bun... deci asta e. Acum, ori niciodata...

- E fata sau baiat? a intrebat Louis, inainte ca eu sa apuc macar sa deschid gura.

- Baiat... am murmurat eu, lasand capul in jos. Cel putin, asa cred.

- Cel putin asa crezi? Samantha, te rog, te rog, te rog, spune-mi ca desi mi-ai tinut ascuns asta pana acum, te-ai dus la controale regulate. Nu?

M-am scarpinat suparata dupa ureche. Oare controlul o data pe luna se putea numi regulat?

- Pai...

- Macar in fiecare saptamana? intreba el, privindu-ma disperat.

Am scuturat din cap.

- O data sau de doua ori pe luna. am soptit intr-un sfarsit.

Louis scapa o injuratura printre dinti, ceea ce ma facu sa imi acopar burta panicata.

- Nu folosi un asemenea limbaj de fata cu bebeul! am protestat eu.

El s-a ridicat brusc in picioare, punandu-si mainile incrucisate peste piept, in pozitia aceea pe care o adopta doar cand era teribil de suparat.

- Nu ti-a pasar destul pana acum incat sa mergi regulat la consult, dar iti pasa daca injur. Fascinant!

NU MI-A PASAT? Tocmai insinueaza ca nu mi-a pasat de copilul nostru!?

- Nu cred ca am inteles bine. am zis, ridicandu-ma si incercand sa ma mentin calma. Tocmai ai zis ca NU IMI PASA DE BEBE? am racnit ultima parte a propozitiei.

- SHHHHHH! Sperii copilul! a zis panicat, si m-a luat de mana asezandu-ma frumos pe canapea. Nu am zis ca nu iti pasa. Adica am zis, dar voiam doar sa arat ca esti ignoranta. tipa el in soapta.

- Ignoranta?! EU?! m-am revoltat eu.

- Shhhhhhhh! tipa Lou din nou, acoperindu-mi buzele cu degetul. Ti-am zis ca sperii copilul. Vorbeste in soapta.

- Vrei sa vorbim in soapta pentru tot restul vietii? Ca sa nu speriem copilul?

- Nu pentru tot restul vietii. Doar pana ce Kevin va iesi de acolo. a zis, aratand spre burta mea.

- Oh, nu! Nu o sa ne numesti copilul Kevin! am pritestat eu.

- Desigur ca nu, iubire. O sa il NUMIM Kevin. Numim. Conjugarea de la noi. Adica noi doi amandoi.

L-am plesnit peste umar.

- Sunt insarcinata nu retardata. i-am zis incruntata. Si sub nici o forma nu o sa il cheme Kevin. Si sub nici o forma nu o sa vorbesc in soapta pentru urmatoarele 5 luni. Copilul trebuie sa ne auda vocile, altfel o sa creada ca s-a nascut intr-o famile de surdo-muti.

- Cinci luni?!?!?!?! MAI AI DOAR CINCI LUNI?

- Nu tipa, atunci o sa creada ca s-a nascut intr-o famile de surzi.

- Samantha, gata cu bebelusul. Momentan e doar un fetus. Nu crede nimic despre familia lui inca.

Mi-am mangaiat burtica revoltata.

- Ceea ce vreau sa zic, este ca nu inteleg de ce nu mi-ai zis pana acum. Am fi putut trece prin asta impreuna.

Am inceput sa-mi framant nervoasa degetele.

- Pai... am vrut sa-ti spun. Adica de asta am zburat atunci cu Diane pana la voi...

- Stai, Diane stia?

- Da...

- Diane stia, dar eu nu. Cum ma poate face asta sa ma simt bine?

- De reactia ei nu imi era frica... adica ea nu a participat activ la.... asta..... am zis gesticuland agitata spre burta.

- A participat in vreun fel, macar?

- Huh?

- Ai zis ca n-a participat activ... asta inseamna ca a participat pasiv. Logica duce la acest puct de vedere care....

- Louis nici macar sa nu indraznesti sa incepi cu adevaruri logice si legile lu' peste in momentul asta.

- Imi pare rau, iubire, sunt agitat. Stiu ca nu ti-o spun destul de des, dar te iubesc si vreau sa simti ca imi poti spune orice. Asa ca intelege-ma cand iti zic ca ma simt derutat si trist ca nu ai putut sa imi zic mai devreme ca ai... ca avem un copil.

Am vrut sa ii raspund, dar in momentul urmator au inceput sa imi curga lacrimile, iar doua secunde mai tarziu ma puteam lua la intrecere cu Cascada Niagara, in timp ce Louis ma privea ingrozit cum inund camera.

- Sam, te rog nu mai plange! Imi pare rau daca te-am suparat. La naiba, imi pare rau! Serios! Ai facut foarte bine ca ai tinut secret. Ai facut foartr bine totul. Numai te rog, nu mai plange!

Era atat de ingrozit, incat in momentul urmator, sughiturile de plans s-a transformat in sughiuri de ras, iar un hohot zgomotos m-a cuprins.

- Femeile sunt complicate.... a zis Harry, bagand usor capul pe usa.

- Ala a fost filozoful din tine! a oftat Louis, luandu-ma in brate si incercand sa ma linisteasca. Esti okay? m-a intrebat, strangandu-ma la piept.

- Da, sunr ok. am raspuns, si m-am lipit mai mult de el.

- Esti sigura?

- Louis, am zis, dezlipindu-ma putin de el. A fost vreodata cand nu am fost sigura?

Pentru un moment a vrut sa ma contrazica, dar aloi s-a uitat mai atent la mine si s-a razgandit.

- Nu...

- Sau cand nu am avut dreptate?

Pentru a doua oara a vrut sa ma contrazica.

- Nu...

- Si de ce e asta? am intrebat, punandu-mi mainile in solduri.

- Pentru ca femeile au mereu dreptate?

- Asta e o intrebare, sau un raspuns?

- Clar un raspuns, draga.

Am zambit multumita.

- Iti mai trebuie o lesa. a zis Harry razand, asa ca m-am intors incruntandu-ma la el.

- Mai fa tu multe comentarii nepotrivite, cretule, si poate vorbesc cu Diane sa iti faca ea tie rost de o lesa.

- Vine la pachet cu catuse? a intrebat, ranjind.

- Si cu un bici.

- Atunci suna incantator. a concis el.

M-am uitat intrebator spre Louis.

- Tocmai a vazut Fifty Shades of Grey... a zis, ridicand din umeri, iar eu am oftat.

- Asta nu e un subiect pe care sa il discutam de fata cu copilul. am hotarat eu.

- Dar parca stabilisem ca momentan e doar un fetus.

- Doctorul o sa stabileasca asta, Lou'.

- Deci acum vrei sa mergi la doctor? Ma derutezi, serios ca o faci.

- E insarcinata! E normal sa fie bipolara... s-a amestecat iar Harry.

- Nu sunt bipolara!

- Care e culoarea ta preferata? m-a intrebat Harry.

- Rosu.

- Care e culoarea ta preferata?

- Rosu. am reptata, putin enervata.

- Care e culoarea ta preferata?

- Rosu! aproape ca am urlat la el.

- Care ziceai ca e?

- Albastru.

Triumfator, s-a intors spre Louis.

- Vezi, e normal sa fie bipolara.

Mi-am incrucisat mainile peste piept si m-am apropiat de el. M-am uitat fix in ochii lui, apoi, in momentul imediat urmator, am facut ceva ce m-a surprins si pe mine. L-am muscat de ureche.

- Au! Ce mama naibii! Lou' da-o jos. a inceput sa tipe, ceea ce m-a inversunat sa ma tin si mai bine cu dintii de urechea lui, in timp ce el, panicat sa nu ramana fara ea, nu indraznea sa se miste.

In spate, il puteam auzi pe Louis cum se sufoca de ras.

- Oh, gata, gata, Samantha, doar nu vrei sa ne intoxici bebelusul cu toate rahaturile care ii intra si ies lui pe urechi, nu? a intrebat el, dupa ce s-a oprit din ras, iar eu mi-am retras dintii si l-am privit din nou pe cret.

- Ce culoare are acum urechea ta? l-am intrebat eu.

- Rosu? a murmurat el.

- Si ce e asta?

- Culoarea ta preferata?

- Bun. Acum du-te sus si sa nu te mai prind ca ma faci bipolara, altfel urechea o sa para roz in comparatie cu ce o sa mai musc.

M-a privit speriat si a luat-o la fuga pe scari.

- Doamne, Sam, ti-am mai zis cat de infricosatoare esti? Adorabila, dar infricosatoare.

Iar mi-a luat mult sa postez. Stiu, stiu. Va rog, nu ma asasinati. Dar am mai lucrat la noua mea carte " Sub Semnul Celor Cinci". Poate aruncati un ochi si pe acolo si imi lasati o parere. Chiar as aprecia.
Ce credeti de Sam? E prea nebuna? *sarcina e de vina*
Kisses and hugs
CarrotBoss