Prima amintire a lui Yoongi cu Jimin este din anii săi de liceu,când tânărul era încă un elev în anul doi.Yoongi avea un obicei de a merge până s-ar fi pierdut,pentru a-și curăța gândurile,și într-o noapte în jurul orei 11 s-a găsit în mijlocul parcului ,singura lumină venind  de la lună reflectându-se în lacul din dreapta lui.A fost ziua de după examenele finale,de care el era sigur că nu va trece cu mai mult de C- ,și avea nevoie să își curețe mintea.

Deci aici era,stând în mijlocul parcului aproape în beznă,când sunetul râsului i-a captat atenția.El s-a întors  și a privit  în întuneric.Desigur că el nu a văzut nimic la început,dar cu cât se uita mai mult cu atât îi era mai ușor să vadă o figură stând pe mica pantă din parc,râzând.

"Hey?" a strigat Yoongi,îndreptându-se încet spre el.Nu era sigur dacă persoana e singură,sau de ce exact ei râd,și nu a vrut să de-a buzna în mijlocul unui act exhibiționist ciudat.

"Bună" a încercat din nou,și Yoongi a crezut că e sigur să se urce până în vârf.el a găsit un băiat acolo,ghemuit într-un hanorac greoi,în ciuda faptului că a râs cu un minut în urmă.

"Ce faci?"

Yoongi a fost luat prin surprindere ,dar s-a așezat lângă el."Sunt bine,tu ce faci?"Yoongi a vrut să întrebe  de ce este afară atât de târziu,singur în parc și râzând pentru sine,dar de asemenea și el este afară târziu,singur în parc și nu poate fi ipocrit.

"Oh știi tu,bine,pentru că toată lumea e bine,nu-i așa?Nimeni nu întreabă Cum ești? căutând cu adevărat un răspuns;pentru că dacă o faci,-să răspunzi sincer mă refer- ești etichetat ca târfă care caută atenție,făcând povești pentru simpatie.Dar din nou,dacă minți,ești de asemenea o târfă care caută atenție care stă enigmatic să adune atenția celor care vor doar să te cunoască pentru a-ți exploata secretele".Yoongi a încuviințat în timp ce a ascultat, neașteptându-se la un asemenea răspuns înțelept la o întrebare atât de simplă.Dar Yoongi crede că băiatul străin are dreptate.Nu e nici un câștigător în lume,cineva e mereu supărat sau ofensat,nu contează ce spui.

"Ei bine atunci,de la o târfă care cere atenție la alta,ziua mea a fost groaznică.Cred că am picat toate examenele mele și nu cred că voi trece clasa.Vrei să-mi spui de ce ești în parc singur,râzând la nimic?"Yoongi a întrebat,și a vrut să pornească lanterna de la telefonul său-lipsa de lumină începea să-l facă să se simtă neliniștit,el urăște să nu fie capabil să vad lucruri;să știe exact unde sunt și ce se întâmplă în jurul lui-dar a înțeles că trebuie să respecte intimitatea băiatului.

Băiatul a râs,dar de data asta a fost jalnic și nu ca înainte-luminos și puternic,aproape de punctul în care Yoongi s-ar fi convins că băiatul era fericit.Desigur,el doar presupunea,dar cine în deplinătatea facultăților mintale  ar veni în parc la miezul nopții pentru a râde în pustietate.El s-a uitat la Yoongi și lumina s-a așezat pe maxilarul său,luminând partea laterală a feței  sale până în punctul în care Yoongi poate spune că el el tânăr,probabil mai tânăr decât el;și inima lui l-a durut.Cineva atât de tânăr nu ar trebui să se piardă în întunericul nopții pentru a-și curăța gândurile/

"Râsul e băutura sufletului-râsul delicat,ori puternic și profund,nuanțat cu seriozitate-este declarația hilară făcută de om că merită să trăiască "a spus băiatul,și Yoongi a fost confuz dar impresionat în același timp.Capul băiatului i-a atârnat pe o parte și s-a uitat la Yoongi."Sean O'Casey a spus asta,știi?Râsul e un motiv  pentru a trăi,și în seara asta cred că am nevoie de tot râsul pe care îl pot obține.Nu pentru că vreau să mă sinucid,dar știi acest sentiment -sentimentul de a te pierde pe tine până în punctul în care simți că o parte din tine moare?Așa mă simt în seara asta,bunule domn.Asta-e exact cum mă simt. "

Yoongi nu a întrebat de ce băiatul se simte în acest fel.În schimb,și-a scos telefonul și a decis să facă singurul lucru la care a fost mereu bun-să vorbească despre muzică.El nu poate consola oamenii-nu,el e nepriceput la asta-dar el știe muzică,el ar putea face muzică.Deci Yoongi și-a deblocat telefonul și a deschis un playlist pe care care îl ascultă frecvent în plimbările sale nocturne,el nu are un nume dar asta nu contează,el știa pentru ce e și asta era tot ce conta.

"Știai că Beethoven a suferit de depresie?" a întrebat Yoongi,descurcându-și căștile .Desigur,el ar putea asculta muzica puternic,dar playlistul este intim și asta cere căștile."Doctorii au spus că el compunea în funcție de starea lui,de vreme ce era bipolar,și ăsta e motivul pentru care are piese care au note înalte-pentru timpurile fericite-și altele implică sunete puternice-pentru momentele triste."

Străinul s-a uitat la el ciudat,un zâmbet mic pe fața sa în timp ce Yoongi i-a pus o casă în ureche.Yoongi a decis să intre puțin în amănunte  în timp ce simfonia a cincea a lui Beethoven s-a auzit în căști  și în urechile lor."Asta vrea să arate că deși lucrurile pot fu urâte acum,poți schima în ceva frumos mai târziu."

De obicei în nopți ca acestea,unde Yoongi se găsește pe balcon aproape de miezul nopții,cu cafea în mâini și un playlist nedenumit pe fundal,el se gândește la noaptea când el și Jimin s-au întâlnit.El realizează acum asta,chiar și în întunericul nopții,că Jimin mereu a avut încredere în el.Chiar și când nu l-a putut  vedea ,nu i-a știut intențiile,el s-a deschis și l-a lăsat înăuntru și aici e ceva ce îl face pe Yoongi,chiar și șase ani mai târziu-cald pe dinăuntru.

Desigur,au fost nopți ca acestea în care Yoongi avea prea multe în mintea sa și se îngrijora.Îngrijorându-se și mai mult ca de obicei,în special pentru lucrurile care îi scăpau de sub control.Pentru faptul că Jimin nu ar un loc de muncă,pentru faptul că mam sa îl aproviziona cu orice și într-o zi totul s-a dus,când Jimin se aștepta mai puțin.El se îngrijorează pentru regresia anilor lui Jimin,pentru faptul că el nu doar se distrează.El a trecut prin ani de abuz emoțional din partea mamei sale,crescând mult prea repede.

În nopți ca acestea Yoongi își dorește să își fi dat seama mai devreme,astfel Jimin nu ar fi trebuit să lupte tot timpul liceului și al facultății,stăpânindu-și emoțiile până în punctul unde el trebuie să folosească o suzetă pentru a se salva de sine.

Au fost nopți ca acestea în care Yoongi s-a urât pentru că a fost atât de orb la toate semnele.

Două brațe s-au înfășurat în jurul taliei bărbatului,puternic și confortabil și ele l-au tras pe Yoongi înapoi în corpul său-el și-a lăsat mintea să se îndepărteze prea mult.El este brusc conștient de întuneric și Jimin s-a mutat puțin într-o parte,suficient cât Yoongi să poată vedea lumina care vine din interior.

El mereu a urât să nu fie capabil să vadă lucruri-mâinile sale din fața sa,semne pe care nu ar fi trebuit să le ignore pentru atât de mult timp-și Jimin a oftat,adânc și greoi peste umărul său.

"Știi,cineva mi-a spus o dată că Beethoven era depresiv" a spus Jimin,respirația sa lovind gâtul lui Yoongi.El a oftat și s-a aplecat în atingerea tânărului."Și pentru că era bipolar,unele din compozițiile lui sunau vesele iar altele erau triste.Știi ce altceva mi-a spus tipul?"a întrebat băiatul,întorcându-l pe Yoongi cu fața spre el.Părul lui e un dezastru iar ochii săi sunt umflați ,și Yoongi se simte rău pentru că l-a trezit.

"Ce ți-a spus?"a întrebat bărbatul,vocea sa răgușită și încercând să-și țină lacrimile de la a cădea.

Jimin i-a apucat fața și s-a uitat la el drăgăstos,și Yoongi vrea să plângă."Mi-a spus că deși acum lucrurile sunt urâte,ele pot fi transformate în ceva frumos mai târziu" a spus tânărul,degetul său mare fiind pe bărbia lui Yoongi.Bărbatul și-a tras nasul.El nu e un plângăcios."Chiar acum lucrurile sunt foarte urâte,dar e în regulă,știi?Pentru că mai târziu moi vom fi bine Yoongi.Vom face ceva frumos."

Yoongi nu s-a putut abține,a plâns.

Ei vor fi bine.Ei vor face ceva frumos.Împreună.

Sfârșit.

☺☺☺☺☺☺☺

Nu pot să cred că s-a terminat! :( 

Mă bucur că a avut un final frumos-după părerea mea-dar tot nu mă simt bine.
Nu aș fi vrut să se termine. :(

Vă mulțumesc pentru toate citirile,voturile și comentariile.Ele m-au ajutat să nu mă dau bătută și m-au ambiționat să continui.Chiar vă sunt recunoscătoare. ♥

Și aș dori să-i mulțumesc din nou lui @taetheist pentru că mi-a dat șansa să traduc  această carte.
Thank you so much sweetheart.♥

Și în caz că unii așteptați asta:voi continua acum și Suga daddy. ^^