Nina radea cum nu o mai facuse de mult. Tensiunea din ultima jumatate de ora se risipise brusc, iar tot ceea ce simtea acum era o bucurie vecina cu nebunia. Inregistra privirile celorlati care o fixau, consternati, curiosi, nedumeriti sau uluiti, dar tot ce putea sa faca era sa rada.

- Ok, ok, m-am prins cum sta treaba. Unde e camera ascunsa? intreba ea, stergandu-si o lacrima de la atata ras.

Nate isi incrucisase mainile la piept si se uita cu o oarecare nesiguranta, in timp ce Löise se juca cu o ata de la fusta, incercand parca sa ignore ceea ce era in jurul ei. Cornelia o privi pe Nina de parca tocmai avea o revelatie, insa Huxton se incrunta.

- Intregul Ordin e impanzit de camere ascunse... incepu el, dar Cornelia ii taie replica.

- Cred ca Nina intreaba de camera care ne filmeaza farsa.

Huxton se uita de blonda la roscata si inapoi, apoi ofta. Daca isi imaginase fie si pentru o clipa ca ii va fi usor sa le dovedeasca noilor Gardieni de ce sunt capabili, se inselase grav. Isi drese vocea si incerca sa gaseasca un fel de a aborda problema. Vru sa deschida gura, apoi se razgandi brusc. In schimb, apasa pe un alt buton, iar imaginea se schimba, aparand un filmulet. Era o baie frumoasa, eleganta, cu o cada mare in centru, care era inconjurata de lumanari arzande. Nathaniel rosi imediat, iar cand, in filmulet, usa de la baie se deschise si aparura doua siluete care mergeau impleticit spre centru, englezul se ridica de pe scaun, acesta cazand pe spate.

- Nu poti sa le arati asta. Este privat, striga el catre Huxton, dar acesta ii facu semn sa stea jos si lasa filmuletul sa mearga.

Vazand ca nimeni nu-i sare in ajutor, se intoarse cu spatele la ecran, refuzand sa-si priveasca propria imagine care isi facea de cap cu Amanda. Cand o auzi pe Löise scotand un sunet slab de surpriza, crezu ca scenele erau pra mult pentru imaginatia ei inocenta, insa apoi il auzi pe Chris mormaind un " La naiba, s-a aprins ca la comanda!" si se intoarse repede sa vada ce se intampla. Intr-adevar, in loc sa vada un cadru cu ce se intampla in cada intre el si bruneta, imaginea arata rochia Amaliei arzand. In seara incendiului era convins ca aceasta se aprinsese din cauza unei lumanari, insa acum vedea clar ca era la o distanta considerabila de orice sursa de foc.

- Ei bine, zise Huxton, privind intrebator spre cei cinci.

Nina era putin surprinsa, dar isi gasi repede cuvintele.

- Ei bine ce? Ne-ai aratat o rochie arzand. Se numeste photoshop.

- Si am photoshopat cumva si incendiul care a urmat? intreba barbatul, mieros.

- Nu poti dovedi ca a urmat un incendiu, riposta roscata.

- A urmat, raspunsera prompt Nate si Löise, iar toata lumea fu surprinsa sa constate ca asta era primul lucru pe care il spunea blonda de cand ajunsesera aici.

- Si voi de unde stiti? intreba Cornelia, mijind putin ochii.

Löise rosi.

- Eu eram tipul din filmulet, se multumi sa explice Nate, ridicand din umeri.

Daca nu vazusera nimic, nu avea de ce sa ii fie jena, hotarase baiatul, recapatandu-si sangele rece. Christian mari ochii, capatand un aer de admiratie pentru englez, iar Cornelia schita un zambet intelegator. Nina paru indiferenta, intorcandu-si atentia spre Huxton.

- Tot nu vad ce vrei sa demonstrezi cu asta.

Huxton se ridica de pe scaunul-ou, iar acesta disparu in podea cu totul.

- Nathaniel Grey este Gardianul Focului, asta incerc sa va arat.

Löise il privi pe sub gene, Cornelia cu o spranceana ridicata si Chris cu si mai multa admiratie pe baiatul care incepuse sa se albeasca. Nina pufni.

- Nu se poate, spuse Nate. Sa zicem ca as crede toata povestea asta trasa de par; daca ar fi adevarat tot ce ai zis, atunci sub nici o forma nu as fi eu stapanul focului.

- Gardianul, il corecta barbatul.

Nate dadu din mana intr-un gest care voia sa zica " Tot aia!", gest pe care Huxton il ignora.

- Si de ce nu se poate asta? intreba el in schimb.

- Pentru ca mi-e frica de foc.

- Ah, da, mica ta fobie. Si pot sa te intreb de cand iti e tie frica de foc?

Il pironi cu privirea, dar baiatul nu raspunse. Lasa in schimb capul in jos, hotarat sa priveasca in pamant si sa ignore amintirile pe care intrebarea i le rascolise. Ceilalti patru asistau scena ca niste spectatori tacuti.

- Bun, vad ca nu vrei sa raspunzi. O sa iti zic eu; fobia ta a aparut dupa incendiul din apartamentul unchiului tau, imediat dupa ce v-ati certat. Tu aveai 6 sau 7 ani, nu?

Nate aproba scurt din cap.

- Ca si in cazul rochiei in flacari, cine crezi ca a pornit focul atunci? intreba Huxton rar si apasat.

Nathaniel ridica repede privirea din podea. Avea fata palida, chinuita de evocarea trecutului, iar palmele incepusera sa ii transpire.

- Doar nu vrei sa zici ca eu? Nu aveam cum. Nu aveam chibrituri, lumanari... nimic. Nu,nu, nu. Nu am fost eu, ingaima el.

- Ba da, tu ai fost. Esti Gardianul Focului. Focul este elementul tau; te asculta. N-ai nevoie de chibrituri sau alte nimicuri ca sa il chemi, sa il provoci, iar pana inveti sa o faci cum trebuie, acesta va fi declansat de emotiile puternice. Iar asta e valabil pentru toti, adauga, introducandu-i brusc si pe ceilalti in discutie.

- Nu, protesta slab Nate. Incendiul ala... Nu, nu poate fi vina mea.

Baiatul parea distrus de vina si de remuscari, iar Cornelia se apropie de el intr-un impuls ciudat si isi aseza mana pe umarul lui.

- Moartea unchiului tau a fost tragica si regretabila, dar nu te poti invinovati. Pe atunci, nu stiai, nu puteai sa te controlezi. Nu este vina ta ca a murit. Dar este responsabilitatea ta sa te asiguri ca nu vor mai avea loc astfel de accidente pe viitor.

Vocea lui Huxton fusese blanda, iar in ochii sai negri se putea citi o oarecare compasiune pentru baiat. Nate isi ridica scaunul de pe podea si se aseza, ramanand tacut. Nina privea putin derutata, dar inca nu era convinsa. Löise si Chris, pe de alta parte, erau. Cornelia inca nu stia ce sa creada, privindu-l ingrijorata pe Nathaniel.

- Mai aveti nevoie de alte filmulete sa va demonstrez?

Cornelia, Löise si Christian dadura din cap ca nu, asa ca Nina ridica nemultumita din umeri. Nate ramase impasiv.

- Domnisoara Petrov, ca sa va spulber o data pentru totdeauna neincrederea, inspirati putin din praful asta, zise Huxton.

Roscata se uita stupefiata la praf.

- Vrei sa ma droghezi!?!? exclama ea, impingandu-i praful inapoi.

- Este doar piper; te va face sa stranuti.

Nina ridica din spranceana; nu vedea sensul acestui lucru si in plus, nu mai fusese racita de cand era mica, aproape ca uitase cum era sa stranute. Vazand ca toti o privesc insistent, apropie praful de nas.

" Daca m-ar vedea mama acum, aproape ca m-ar implora sa ma urc pe motocicleta lui Aaron si sa plec cat mai departe de aici." Gandul la Aaron o mai incalzi putin si inspira usor. Mirosul de piper ii gadila narile, iar in clipa urmatoare stranuta. Aerul care iesise o data cu stranutul darama scaunul gol al Corneliei si ravasi toate hartiile de pe birou, semanand mai mult cu un vant de toamna decat cu un stranut. N-o mai fi stranutat ea de mult, dar era convinsa ca asa ceva nu era normal.

Huxton o privi multumit.

- Deci, Gardiana a Aerului, ma crezi?

- Sa zicem ca da, raspunse, neputandu-si calca pe orgoliu pentru a admite ca fusese gresita vehementa ei. Dar daca suntem Gardieni asa importanti pentru voi, de ce nu ne-ati adunat pe toti? De ce ati asteptat sa ajungem in New York ca sa ne trimiteti biletelele alea ciudate cu data, locul si ora hotelului.

Cat ii asteptasera pe Nate si Cornelia, Nina avusese destul timp sa afle de la ceilalti doi ca si ei primisera biletele la fel cu al ei de cum ajunsesera la New York si stia ca nici unul din ei nu locuise acolo de fapt si ca doar prin programul " Pentru tinerele talente" se nimerisera sa ajunga aici, la fel ca ea. Atunci, i se paruse o coincidenta. Acum, daca se gandea mai bine, era orice numai coincidenta nu. Nu stia de unde erau Nathaniel si Cornelia, dar era convinsa ca si povestea lor va semana cu a celorlalti trei. Acelasi bilet, cel mai probabil. Acelasi program.

- Oh, dar am facut-o, zise Huxton. Ai in fata seful programului "Pentru tinerele talente". Iar chiar aici, adauga aratand spre robotel, est asistenta mea, Alicia Karvelin.

Nina incepuse sa prevada asta; la fel si Christian. Cornelia doar se incrunta putin, iar Nate ramase la fel de pasiv ca si pana atunci. Löise, in schimb, scoase un chitait.

- Asta inseamna ca stiti despre fobia mea,zise ea incet.

- Da, stiu despre fobiile tuturor care, in mod comic sau tragic, depinde cum alegeti sa o priviti, se bat cap in cap cu elementul vostru, raspunse barbatul.

- Ce vrea sa insemne asta? intreba Cornelia.

- Asta inseamna ca eu sunt Gardianul Apei, zise Chris, inghitind in sec.

- Iti e frica de apa, intreba Nina, clipind surprinsa.

Chris ridica din umeri.

- Dar mie imi e frica de inaltimi; nu vad ce legatura are asta cu aerul.

- Gardianul Aerului poate zbura, o lamuri Huxton, in voce citindu-i-se un amuzament mascat.

Christian fu cat pe aci sa zica " Ce tare!", dar, vazand privirea roscatei, se abtinu.

- Dar eu sunt glosofoba... Asta nu are nimic de-a face cu nici un element, aproape ca sopti Löise.

- Glosofobie? intreba Nina.

- Teama de a vorbi in public, explica repede Chris.

- Domnisoara Shepard a demonstrat de-a lungul timpului aptitudini cu plantele, ceea ce ne-a dus la concluzia ca ea este Gardiana Pamantului. Deci ultimul element ramas, domnisoara Desiree, este energia. Intamplarea face ca Gardianul Energiei sa fie si posesorul Lacrimii de Cristal. Lacrima este o piatra straveche, care dateaza de la prima generatie de Gardieni si care va amplifica puterile si va ajuta sa le controlati mai usor. De aceea, Gardianul Energiei trebuie sa fie liderul grupului.

Zicand asta, Huxton scoase o cutie maro, din lemn mat care avea incrustata simboluri din aur pe capac, pe care o impinse in directia Löisei. Fata se uita lung la cutie, apoi incet, cu maini tremurande, o lua si o deschise. Inauntru, un inel mare, de argint, incrustat cu o stea mare, dintr-o piatra de un alb laptos. Ridica putin inelul, rotindu-l si facand piatra sa sclipeasca in lumina becului, apoi, si-l strecura pe deget. Inelul era greu si ciudat de mare pentru mana ei mica si fragila, dar imediat ce il aseza pe deget se simti strabatuts de un fior. Inchise ochii, iar prin minte ii trecura fulgerator cateva scene neclare, grabite, care se impleteau unele cu altele; Cornelia imbracata intr-o rochie de epoca, alergand pe un coridor, Nina cu parul rosu amestecandu-se cu firicelele de sange care ii siroiau pe gat, Chris razand pe marginea unei piscine, Nate sarutand o fata blonda care parea a fi Cornelia dar, pe masura ce sarutul se intetea, Cornelia se preschimba in ea, iar Löise rosi si deschise imediat ochii. Toti ceilalti o priveau tacuti, si abia atunci observa si fata ca parul ei plutea in jurul capului, intr-un mod ireal si fascinant. Clipi surprinsa, insa ceilalti continuau sa se holbeze, asa ca isi scoase rapid inelul. Ca iesiti din transa, ceilalti isi revenira, in acelasi timp in care parul ii cadea la loc pe umeri.

Impinse inelul pe birou, spre Huxton, si se ridica.

- Imi pare rau, dar nu pot face asta. avea vocea calma, dar simtea cum ii tremura un nod in gat si stia ca daca nu iesea rapid de acolo, va izbucni in plans.

Si ar fi vrut sa planga pentru ca era speriata, nedumerita si derutata. Se simtea ca o papusa mare, legata cu sfori, care este manevrata de un papusar priceput. Si inainte ca cineva sa mai zica ceva, se intoarse pe calcaie si iesi, pe usa care se deschise singura in fata ei.

- Cum a facut asta? Nu era nevoie de amprenta? intreba Chris nedumerit.

- Sunteti Gardienii, fie ca vreti sa o acceptati sau nu. Iar acesta este sediul Ordinului, sediu care este menit sa va ajute si sa va protejeze; nimeni nu va poate tine aici cu forta si nicio usa sau scara nu va va creea probleme pentru ca ele exista pentru voi. Voi sunteti stapanii lor, ofta Huxton, asezandu-se pe scaun.

- Bun, spuse Cornelia, ridicandu-se. Atunci e in regula daca plec. Chestia aste e o nebunie. Va multumesc pentru poveste si spectacolul de magie, dar o sa zic pas.

- Nu poti sa pleci! riposta Nina, spre surprinderea tuturor.

- Nu vreau sa fiu implicata in asta, raspunse ferm blonda.

- Dar deja esti! Nu vezi ca este de o importanta cruciala ceea ce ne arata ei?

- Credeam ca nu crezi povestile lor. Acum le iei apararea?

- Nu le iau apararea. Urasc ideea la fel de mult ca tine. Dar daca ceea ce ni s-a zis e adevarat, si ni s-a dovedit ca este, atunci Ordinul este singurul lucru care ne poate ajuta sa scapam de asa zisele puteri. Nu, domnule Huxton?

Cornelia isi incrucisa mainile pe piept, asteptand sa auda raspunsul barbatului; ideea Ninei de a scapa de puteri i se parea un motiv destul de bun ca sa mai ramana.

- Huxton, doar Huxton, incepu barbatul, surprins de turnura pe care o luasera evenimentele.

Nina gesticula ca asta nu ar importanta acum.

- Pai, presupun ca ar fi o modalitate de a scapa de puteri, desi pe toti dracii, ati fii primii Gardieni care incearca si doresc asa ceva. Cele 100 de Nestemate, o data reunite, v-ar putea ajuta.

- Bun, atunci arata-ne pietrele astea si sa incheiem povestea.

- V-am spus si mai devreme, datoria voastra de Gardieni era sa gasiti ultimele 7 Nestemate. Pana nu le avem pe toate, nu se poate face nimic. Cei mai multi Gardieni gasesc o Nestemata sau doua la generatie, asa ca ma indoiesc ca voi ati putea gasi 7...

Cornelia pufni.

- Multumesc pentru nimic... Daca asta este tot si ati terminat cu circul, eu o sa plec. Veniti? intreba, uitandu-se la Nina, Chris si Nate.

- Nu imi vine sa cred ca spun asta, dar eu cred ca am sa raman, ofta Nina.

- Si eu. Tot ceea ce se intampla nu o sa dispara doar daca il ignor, adauga Chris.

Nathaniel isi ridica privirea din podea, iar, pentru prima oara dupa ce aflase ca el provocase incendiul in care murise unchiul lui, privirea lui nu mai parea goala, iar cand vorbi, vocea lui se dovedi a fi surprinzator de sigura.

- Daca ramanand aici si gasind blestematele alea de pietre ma pot asigura ca nu vor mai muri si alti oameni nevinovati, atunci asta o sa fac.

Cornelia ii privi pentru o clipa cu uimire si neincredere, apoi ridica din umeri si, cu un semn de adio, pleca. Daca ei erau nebuni de legat, nu inseamna ca avea si ea sa se alature.

Cei trei se intoarsera spre Huxton care ramasese cu ochii pe usa pe care tocmai iesisera doi gardieni.

- Care e planul? intreba Chris.

Am reusit sa postez mai devreme decat planificasem :) capitolul era programat pe maine seara dar, dupa ce am citit ultimele voastre comentarii m-am simtit surprinzator de creativa. Serios, comentariile voastre inseamna enorm, imi fac ziua.
Cum vi se pare reactia celor cinci la aflarea noutatilor? Si ce actor ar trebui sa fie Huxton?
Va astept parerile. Va pup si ne citim in comentarii :* :*

P.S. Daca gasiti greseli, nu ma asasinati. Imi e teribil de foame la ora asta si cum bucataria e prea departe s-ar putea sa fi ciordit cateva litere.