- Acum poti sa iti iei mana de pe mine, zise Cornelia dupa ce iesira pe poarta liceului si dadura coltul.

Nina si Chris mergeau inaintea lor, iar Nate fluiera vesel, cu bratul trecut in jurul umerilor Corneliei. Nu se sinchisi de vorbele ei, ci continua sa o tina langa el, ignorandu-i incercarea de a se elibera.

- Ti-am mai zis cat de enervant esti? il intreba, pufnind, facandu-l pe Nate sa rada usor.

- Doar atunci cand ma prefac ca uit de aniversarea noastra, raspunde el ranjind, iar Cornelia chicoteste si ii da un ghiont ușor cu cotul.

- Vorbesc serios, Nate.

El se uita inspre ea, si isi da seama ca e pentru prima data cand ea ii zice numele, si zambeste. Isi retrage mana de dupa umerii ei si asteapta putin, apoi se hotaraste si se uita din nou la ea.

- De ce le-ai zis ca suntem impreuna?

Cornelia ofta, apoi verifica daca Nina si Chris era atenti la ei sau nu si, asigurandu-se ca nu erau bagati in seama incepu sa ii povesteasca despre cum stau lucrurile in liceu, despre prietenele ei si despre Byron, despre trandafiri si despre Löise. La sfarsit, Nate o privi oarecum intelegator, desi blonda ii amintea de Amalia mai mult ca fata cu unghii rosii din curtea liceului; insa spre deosebire de ea, Cornelia i se parea cumva... umana. Intotdeauna crezuse in superficialitatea egocentrismul "albinelor scolii", insa ascultand-o pe Cornelia isi dadu seama ca era mai mult decat sclipici si haine de firma, iar ca sa iti mentii pozitia trebuia sa duci o batalie continuua de agilitate si  viclenie si pentru prima data simti putina admiratie pentru genul asta de persoane.

- Daca te mai uiti la mine ca un pui, o sa te pocnesc. ii zise blonda brusc, cand Nate continua sa se uite la ea, fara sa raspunda.

Baiatul ranji si incerca sa isi schimbe expresia.

- Ce ai zice daca ti-as propune un pact? Tu te alaturi grupului nostru si ne ajuti sa gasim pietrele alea, iar eu iti continui mica sarada cu iubitul britanic?

Cornelia pufni.

- Ai vrea tu.

- Bine inteles; credeam ca stii deja cat imi place sa ajut o domnita la ananghie.

- Ananghie pe naiba. Auzi la tine; sa ma alatur grupului vostru de ciudati si sa mai si defilez cu tine pe holuri.

Nate ridica o spranceana.

- Imi doresc sa fiu prietenul tau la fel de mult cum vreau sa fiu castrat; dar ai recunoscut singura ca ai nevoie de asta, iar noi avem nevoie de tine ca sa gasim alea si sa ne scapam o data pentru totdeauna de... ahm, stii tu ce...

- Sa nu imi zici ca tu chiar crezi in bazaconiile alea. il intrerupse ea, suparata. Cat despre fete, o sa le zic pur si simplu ca te-am gasit insuficient de interesant dupa ce am iesit cu tine. Simplu, asa ca scoate-ti din cap aiurelile alea cu "nevoia mea disperata" de tine.

- Stim amandoi ca o sa le trebuiasca 10 minute in compania mea ca sa isi de seama de exact contrariul.

- Si anume?

- Ca cea "insuficient de interesanta" esti tu.

Cornelia pufni iar.

- De ce nu recunosti mai bine ca ti-e teama? o intreba Nate.

- Teama? Teama de ce? Ca o sa imi furi popularitatea?

Nate dadu din mana.

- Aiurea, ti-as spune eu unde sa-ti bagi popularitatea aia, dar sunt un gentleman.

- Gentleman pe naiba.

- Astea nu sunt expresii demne de...

- O domnita la ananghie? incheie ea, iar Nate rase.

- Voiam sa zic lady, dar imi place mai mult varianta ta.

Cornelia schita un zambet.

- Foarte bine, pentru ca aceasta "domnita la ananghie" o sa se salveze singura. Nu am nevoie de tine.

- Iti trebuie o tigaie.

- Pardon? Insinuezi cumva ca locul meu in bucatarie?!

- Nu, zic doar ca iti trebuie o tigaie. Sa ii lovesti pe tipii rai, nu te-ai uitat la Rapunzel?

Cornelia clipi surprinsa; se asteptase la orice, numal la discutii despre filme Disney nu.

- Nu. De ce, tu te-ai uitat?

Nat deveni neutru.

- Nu...?

- Te-ai uitat! Ha, acum sigur o sa inteleaga toata lumea de ce nu am mai iesit cu tine.

- Schimbi subiectul pentru ca ti-e frica, ii raspunse el.

- Frica? E a doua oara cand zici asta. De ce mi-ar putea fi frica?

- Ca daca o sa iesi cu mine, o sa te îndrăgostești de fabuloasa mea persoana. raspunse el, iar ea izbucni in ras.

El o trase brusc de mana si o lipi de el, privind-o fix in ochi, iar Corneliei ii ingheta zambetul pe buze; ochii lui era atat de albastri si atat de mari, icat pentru o secunda se intreba daca nu cumva ceea ce insinua el ar putea fi adevarat. Apoi Nate isi ridica colturile gurii intr-un ranjet si isi apropie gura de urechea ei.

- Cred ca ti-ar fi frica sa fii o parte din "grupul nostru de ciudati", asa cum l-ai numit mai devreme, pentru ca ai o placere bolnava pentru puterile astea stupide pe care le ai, ii suira el rece, iar ea se simti brusc indignata, simtind furnicaturi in locul in care mana lui ii tinea incheietura.

Se smunci, si se retrase de langa el, aruncand flacari din priviri.

- Cum indraznesti sa spui asa ceva?

- Am vazut ce ai facut cu buchetul.

- Aia? Aia a fost o intamplare, nu am facut-o intentionat.

- Sunt convins ca asa ar fi zis si pilotii avioanelor care au intrat in turnurile gemene daca ar fi fost intrebati...

Cornelia isi inlta mana scurt si fulgerator si vru sa il pocneasca, dar el fu mai rapid.

- Sa nu mai indraznesti niciodata sa ma faci mincinoasa sau prefacuta... idiotule, bestie...

Cornelia se zbatea furioasa, nestiind cum sa se elibereze si privindu-l cu ura pe baiatul care parea sa nu depuna nici un efort in impiedicarea ei de al ataca.

- Vrei sa te cred? Dovedeste-o! Ajuta-ne sa gasim pietrele. Ajuta-ne sa scapam de toate astea.

- Daca sunteti asa grozavi, iar eu sunt asa o mincinoasa prefacuta, de ce nu o faceti singuri? rabufni ea.

- Pentru ca Huxton spune ca e nevoie de toti 5.

Raspunsul veni ca o palma pentru Cornelia; o mica parte din ea isi dorea sa auda ca ei aveau nevoie de ea. Ca era necesara.

- Si atunci de ce nu te vad insfacand-o si pe Löise si facand-o in cine stie ce moduri? Prostituara frantuzeasca sau mincinoasa sau naiba mai stie cum?

- Pentru ca ea, spre deosebire de tine, nu scuipa venin.

Cornelia isi elibera mana din stransoarea lui si il impinse.

- Stii ce? Du-te dracu'!

Nate vru sa o ia iar de mana, dar simti cum ii fuge pamantul brusc de sub picioare, in timp ce asfaltul se crapa si se fisura, formandu-se mici cratere in jurul lor.

Nina si Chris se intoarsera spre cei doi, renuntand sa se mai holbeze la google maps-ul care ii ducea oriunde, numai unde trebuie nu.

- Hey! Voi doi! Rapunzel si Mowgli, terminati.

Cornelia isi dadu seama de ceea ce tocmai facuse si isi acoperi gura cu mainile panicata, in timp ce Nate se ridica de pe asfaltul care acum era o amestecatura de praf si pamant, scuturandu-si pantalonii negri de praf.

- Oh, doamne, nu am vrut. Dar m-am infuriat si apoi puf! Ca si cu buchetul... sunt un monstru, doamne, ce am facut?

Se intoarse pe calcaie si onrupse la figa, inainte ca Nina si Chris sa ajunga langa ei. Abia atunci isi dadu seama ca in timpul conversatiei ei aprinse cu Nate ajunsesera pe niste stradute cam inguste, si multumi in sinea ei ca nu erau trecatori. Se simtea debusolata si scarbita de sine; pentru o adoua oara in ultima ora facuse ceva groaznic, ceva ce nu putuse controla si ii era firca. Nathaniel avusese dreptate. Ii era frica. Dar nu din motivele insirate de el. Ci ii era frica ca putea face asemenea lucruri, asemenea lucruri pe care nu avea habar cum sa le controleze.

Cand simti o mana care i se inclesteaza pe geaca, vru sa tipe la Nate sa o elibereze; in schimb, se trezi fata in fata cu Nina. Mai in spate, Chris il ajuta pe Nate sa meara, iar Cornelia sinti cum i se inmoaie picioarele, intrebandu-se ce ii facuse baiatului.

- Ai trei secunde sa te calmezi.

Blonda se uita inspre fata si incerca sa respire, in schimb, reusi doar sa isi adune lacrimi in ochi.

- Sunt un monstru. Stai la distanta.

- Aduna-te, Cornelia. Nu este momentul sa iti plangi de mila. Aici suntem cu totii monstri, raspunse hotarat, scatand de la gat un lant, de care atarana inelul pe care il daduse lui Löise Huxton, cu o seara in urma.

Piatra de un alb mat se inrosise, devenind translucida, si parand teribil de ademenitoare. Cornelia se uita la ea ca hipnotizata, in timp ce niste voci mici ii cantau in ureche, implorand-o sa atinga piatra asa ca intinse incet mana spre lantisorul improvizat. Cand isi inclesta degetele pe el, o caldura ii strabatu incet corpul, iar prin minte ii fulgerara crampeie de imagini: o coroana, un turn, un ceas imens si un carusel care se invarte si invarte. O batranica eleganta dadea din maini, oameni in costume negre fugeau pe un pod si un lup imens, cu blana argintie, cara in dinti ceva ce parea sa semene cu...

- Cornelia, ma auzi?

Blonda deschise incet ochii. Deasupra ei, trei chipuri ingrijorate priveau in jos, iar ea isi dadus seama ca era intinsa pe asfalt. Langa ei, se oprisera un cuplu in varsta, care intrebau daca se simte bine si daca ar trebui sunat 911, iar Chris se desprinse de cei trei ca sa mearga sa ii linisteasca pe cei doi trecatori. Cornelia auzi vag ceva de o dieta exagerata si de cateva frunze de salata si surprinse printre picioarele Ninei privirea dezaprobatoare pe care femeia in varsta o arunca inspre ei si raspunsul ei care includea un pranz zdravan.

Se ridica incet de pe jos, tinand inca strans in mana inelul, a carui piatra devenise iar alb-laptoasa, iar cand Chris se intoarse la ei, spuse incet:

- Trebuie sa mergem la Londra.