Löise se uita debusolata la buchetul ofilit de trandafiri. Insistase sa il pastreze asa, maro si vestejit, chiar daca Byron se schimbase in trei nuante de rosu si doua de grena cand i le dadu; ea insistase sa le tina ca pe o amintire a ceea ce puteau face, a faptului ca nu erau asa obisnuiti cum si-ar fi dorit.

- O cana mare de ceai de mere si scortisoara. spuse Byron, lasand o cana portocalie, pictata cu un peisaj de toamna, in fata ei, pe masa de un crem ciocolatiu.

Ea zambi si ii multumi, in timp ce el lua loc pe bancheta din fata, privind cu cand la fata, cand la buchetul din capatul opus al mesei care se reflecta in peretelui de sticla al cafenelei. Pe strada, treceau grupuri de elevi care iesisera de la Sf. Constance, si alti cativa care puteau fi fie de la Bringhton, fie de la Studio.

- Imi pare inca o data rau, pentru flori. Chiar nu inteleg cum s-a putut intampla...

Löise clipi surprinsa, rupta din ganduri.

- Oh, florile... da, nu e nimic. Cred ca imi plac mai mult asa.

Fu randul baiatului sa o priveasca surprins.

- Serios? o intreba, uitandu-se putin mirat.

Löise isi dadu seama de prostia pe care o spusese si incerca sa o repare, chicotind scurt.

- Nu, dar daca o sa te faca sa te opresti din a-ti cere scuze, atunci o sa fiu cea mai mare iubitoare de plante ofilite.

Byron rase, si ridica ceasca lui de cafea, luand o inghititura si uitandu-se peste marginea canii la Löise. In lumina aceea, parul ei auriu parea fascinant si ii amintea intr-un mod dureros de tare de Cornelia, insa ochii  ei, de un albastru deschis, ca cerul de vara, spargeau imaginea fostei sale iubite in mii de bucati, lasand loc doar pentru fata care statea acum in fata lui, cu cana de ceai intre palme, atat de aproape de buzele ei de un roz pal... atat de aproape... dintr-o data, se simti gelos pe cana aceea de ceai.

- De ce te uiti asa la mine? intreba fata, iar Byron isi ridica privirea de pe buzele ei.

- Asa cum?

- Asa... amuzant...

Pentru o clipa, o privi gandindu-se la ce i-ar putea spune, apoi cuvintele parura sa ii alunece din gura:

- Pentru ca esti frumoasa.

Löise rosi si se uita in jos.

***

In alt colt al New York-ului, intr-o alta cafenea, ingramaditi pe o bancheta stateau patru tineri, fiecare cu cate o cana in fata. Lumina care batea din tavan era slaba, difuza, iar peretii de caramida portocalie si podeau din lemn inchis la culoare faceau locul sa para si mai ascuns printre umbre, instigand la mister. Fata cu par blond se juca neglijenta cu lingurita, plimband-o prin lichidul aramiu, cu miros de vanilie, in timp ce ceilalti trei se uitau la ea, asteptand. In cele din urma, roscata isi pierdu rabdarea.

- Cornelia, mai spune-ne o data ce ai vazut.

Blonda ridica privirea din cana cu ceai.

- Dar v-am spus deja de trei ori. Au fost doar fragmente... ca si cum as rupe o revista in mii de fasi si ti-as arata cate una la fiecare zece pagini.

- Si esti sigura ca era Londra? intreba Nate, uitandu-se atent la ea.

Cornelia puse brusc cana pe masa, iar ceaiul sari din ea si se imprastie.

- Orice prost stie cum arata Big Ben-ul, da?

- Da, dar ma gandesc ca poate era doar un ceas intr-un turn si te-ai gandit...

- Vrei sa nu mai presupui ca sunt proasta si sa taci naibii din gura? Nu tu ai cazut in mijlocul drumului in timp ce creierul iti era conectat parca la elctrosocuri de viziuni sau ce naiba or fi fost alea, bine?

- Nu, ai dreptate... eu eram in capatul celalalt al drumului, cazut pe spate, cu un picior intr-un crater provocat de o tipa instabila psihic. se enerva si Nate.

- Voi doi, incetati! se rasti Nina, iar Cornelia isi inghiti replica pe care se pregatea sa i-o dea baiatului.

In schimb, cei doi se uitara urat unul la celalalt, in timp ce Chris butona tot felul de chestii pe laptopul lui.

- Stiu ca va e greu, bine? De cand am ajuns aici imi vine sa ma urc pe pereti. Vietile tuturor au foat date peste cap si de aia avem nevoie sa stam concentrati si uniti. Altfel nu putem gasi Nestematele, iar fara ele nu avem nici o sansa sa scapam de chestiile astea ciudate care ne fac asa... alunecosi. evita roscata termenul 'instabili', temandu-se sa nu o provoace pe Cornelia. Nate, opreste-te din a mai pune intrebari. Stiu ca Londra e orasul tau si e normal sa te simti ciudat ca el sa apara in mintea Corneliei in imprejurarile alea, dar nu a facut-o intentionat, iar daca Londra este intr-adevar ceea ce a vazut ea... facu o pauza, uitandu-se spre blonda, cautand o aprobare.

- Este. Pot si eu sa recunosc Big Ben-ul si Ochiul Londrei, da? Am fost acolo vara trecuta.

- Deci daca este intr-adevar ceea ce a vazut ea, atunci trebuie sa existe un motiv, iar noi trebuie sa ne dam seama care e. relua ea.

Nate nu zise nimic, iar pentru cateva clipe se lasa linistea, singurul sunet fiind degetele lui Chris care bateau tastatura.

- Asta e! Asta e, nu? intreba brusc el, intorcand laptopul spre Cornelia si aratandu-i o poza cu o coroana pe care straluceau pietre pretioase.

Cornelia clatina din cap.

- Seamana cu coroana pe care am vazut-o in vis... viziune... ce o fi fost. Dar asta are pietrele altfel... astea par diamante. Ce am vazut eu erau mai degraba rubine.

- La cate ciudatenii am vazut in ultimele zile, nu m-ar soca daca s-ar schimba culoarea pietrei cand ai atinge-o... zise Nina, uitandu-se la ecranul laptopului. Totusi, de ce esti tu asa sigur ca asta e coroana pe care a vazut-o Cornelia?

Chris zambi; abia asteptase sa i se puna intrebarea asta si, scotandu-si pixul din buzunar, lovi cu el usor diamantul mare, din mijlocul coroanei.

- Diamantul Cullinan. spuse incet. Ati auzit de el?

Nina si Nate il privira perplexsi, dar Cornelia inceta sa mai amestece in ceai si se uita la el.

- Cel mai mare diamant din lume. sopti ea, iar Chris aproba, apoi trase laptopul inspre el.

- Ascultati aici. incepu, deschizand un articol pe care il salvase.

"Diamantul Cullinan, avand 3106 carate in forma sa initiala, a fost descoperit in anul 1905 intr-o mina din apropiere de Pretoria, Africa de Sud. Minerii care l-au gasit nu-si imaginau ca au dat peste cea mai mare nestemata de acest fel descoperita vreodata si, crezand ca este vorba despre un simplu cristal, l-au dat deoparte.

Cand si-au dat seama de valoarea pietrei, ortacii au recuperat-o, iar aceasta a fost botezata dupa numele sefului exploatarii miniere respective, Thomas Cullinan. Fragmente din acel diamant aveau sa impodobeasca curand bijuteriile Casei regale britanice.

Avand dimensiunile 10,1, 6,35, respectiv 5,9 centimetri, diamantul Cullinan era, in forma sa initiala, de trei ori mai mare decat orice alta piatra din categoria sa. Cu toate acestea, o crapatura de pe una dintre partile diamantului initial ar fi indicat ca acesta provenea dintr-o piatra si mai mare. Acesta se distinge printr-o puritate exceptionala si prin nuanta de albastru-alb.

Vreme de doi ani piatra pretioasa a ramas o enigma pentru toata lumea, timp in care a fost aratata mai multor potentiali cumparatori. Cum nu s-a gasit niciun client care sa cumpere o piatra atat de mare, ea a fost oferita cadou Casei Regale Britanice de catre guvernul sud-african.

Regele Edward al VII-lea a incredintat diamantul unei celebre case de bijuterii din Amsterdam pentru a fi prelucrata. Timp de opt luni de zile, trei slefuitori au lucrat cate 14 ore pe zi la prelucrarea diamantul Cullinan.

Bijutierii au obtinut noua pietre mari principale, 96 de mici briliante si noua fragmente de pietre neslefuite.

O parte dintre acestea impodobesc brosele, colierele, coroana sau sceptrul Reginei si vor putea fi vazute in cadrul expozitiei de la Londra din aceasta toamna. Sapte din cele noua bijuterii care contin fragmente din cel mai mare diamant descoperit vreodata in lume, vor fi expuse in aceasta toamna la Palatul Buckingham."

- Suna pompos. concise Nina sec.

- Si exact genul de lucruri care s-ar potrivi in pisajul Ordinului de Smarald. Adica care ar fi sansele ca cel mai mare diamant din lume sa nu aiba nici o legatura cu cele 100 de Nestemate si cu toata povestea asta de-a elementele? intreba si Nate.

- Da... aproba Cornelia ganditoare. Si totusi piatra din viziunea mea era rosie...

- Poate ai gresit, adica viziunile nu sunt mereu exacte, nu? intreba Chris.

- De unde stii asta? intreba blonda, surprinsa.

Baiatul ridica din umeri.

- Asa se intampla mereu in filmele fantastice si in romane.

In ciuda tensiunii, Cornelia izbucni in ras, iar Nate si Nina nu isi pututa opri nici ei cateva zambete. Chris paru mai degraba stanjenit, dar vazand amuzamentul celorlalti se mai relaxa si el si incepu sa rada, putin cam incomod.

- Deci ramane stabilit? Mergem la Londra? intreba Nate, ciufulindu-si parul.

- Nu stiu, e o nebunie. ofta blonda.

- Stam in cafenele citind legende despre diamnate uriase, ne bazam pe informatii din romane, ne strecuram in cladiri parasite unde putem trece prin podele si suntem calamități umblatoare, iar tie ti se pare o nebunie faptul ca vrem sa mergem la Londra? intreba Nina.

- Mergem la Londra ca sa incercam sa furam coroana reginei Anglieie, pentru ca ne trebuie un blestemat de fragment de cristal... daca asta nu se incadreaza la nebunii, atunci chiar avem o viata ciudata.

Nina schita un ranjet, insa Chris se uita putin panicat.

- Sa furam coroana?

- Nu, o sa mergem pana acolo doar ca sa ne benoclam la ea si sa ne facem poza cu soldatii aia cu palarii haioase care o pazesc... pufni blonda, iar Nate incepu sa rada.

- Dar cum o sa facem asta? nu se lasa Chris calmat cu una, cu doua.

- Dragule, daca asta e singura intrebare la care inca nu ai gasit raspuns in ultima vreme, atunci esti un geniu... zise Nina.

- Ai dreptate, putem sa o adaugam si pe asta la lista de intrebari la care vrem un raspuns, zise Cornelia, scotandu-si carnetelul roz din geanta si notand ceva in el.

- Stai, tu chiar ai o lista cu intrebari? clipi Nina, iar Cornelia pur si simplu ridica din umeri.

- Ei bine, uite aici inca o intrebare. Ce facem cu Löise? zise Nate, serios.

Cornelia stranse mai tare pixul, dar nu comenta nimic in timp ce scrijeli intrebarea in carnet.

- Da... cineva trebuie sa discute cu ea. aproba Nina.

- Tragem la sorti? intreba Cornelia.

- Nu e nevoie. Ma duc eu. O cunosc mai mult ca voi, se oferi Nate, iar Cornelia se uita urat la el.

- Nu poti. Nu poti sa vii vazut cu fata cu care iese Byron. Punct.

Nina si Chris ridicara intrebator din sprancene, dar blonda se prefacu ca nu observa. Nate nu avu nici o reactie.

- Hai sa o luam altfel, daca te duci tu sa vorbesti cu ea, atunci mai mult ca sigur nu mai am nici o treaba cu toata nebunia asta, iar intelegerea noastra de mai devreme pica.

- Ma duc eu. se oferi Chris. O sa vorbesc eu cu ea; nu va mai certati si terminati-va ceaiul. Se raceste.

Cornelia se aseza tacuta la locul ei, in timp ce Nate lua tacticos o gura din cana lui. Nina se uita la cei doi peste marginea proprii sale cani si isi inghiti un oftat. Stia ce greu e sa ramani prieten cu cineva and incep sa apara alte sentimente. Iar posesivitatea asta a Corneliei... da, probabil lucrurile se vor destrama mai repede decat intre ea si Aaron daca nu or sa aiba grija. Si daca nu vor avea ei grija, atunci se va ocupa ea de asta in locul lor. Grupul lor deja instabil, e in pericol, iar singura cale de a scapa de ... anomalia... asta pe care o au cu totii este sa ramana imoreuna. Asa ca trebuie sa faca ceea ce trebuie sa faca : sa reteze orice posibila iubire, chiar inainte sa apara.

Ta daaa. Am dat un speed si am scris si capitolul asta. Hope u enjoyed :)
Deeeci, ce credeti despre toata povestea asta cu diamantul? Si cum vi se pare relatia Nate-Cornelia.
P.S. nu am uitat de dedicatiile pe care le.am promis la capitolul 12. O sa ma ocup si de asta, dar de pe telefon nu pot sa o fac si inca nu am intrat pe laptop pe wattpad.
P.S. 2 : Diamantul Cullinan chiar exista si chiar e cel mai mare diamant din lume. Si chiar a fost expus la Buckingham Palace in vara anului 2012 parca... am luat toata povestea aia dintr-un articol de pe net.

Ne citim saptamana viitoare :*