Chris isi freca nervos palmele si privi spre capatul culoarului, unde Löise vorbea cu Byron. Parea ca se distrau, in timp ce el ii prezenta ei liceul, iar Chris ii urmarea tacut, de la distanta, asteptand momentul potrivit pentru a intra in vorba cu ea. O luara spre cantina, iar el ii urma, asigurandu-se ca nu pare prea dubios si, cand cei doi se asezara la o masa mai in centru, Chris isi gasi un loc intr-un colt, din care putea vedea bine, fara sa atraga atentia. Isi scoase laptopul si ii ridica ecranul, astfel incat sa para concentrat in asa zisa lui munca, asteptand.

" Apa poate lua orice forma. Este maleabila; o pui intr-un pahar, devine cilindrica, o lasi sa curga intr-un rau, se modeleaza dupa forma albiei."

Pagina de internet aparuse destul de brusc, iar ochii lui parcursera repede restul articolului, oftand. Ar vrea si el sa fie la fel de maleabil ca apa. Sa se ridice de pe scaun si sa se hotarasca ca pentru urmatoarea jumatate de ora avea sa fie un cuceritor, sa isi dea jos ochelarii si sa inceapa sa vrajeasca fata aceea roscata cu varfuri negre. Sau sa se alature echipei de sport. Sa fie liber ca un rau care curge pe langa drumuri serpuitoare de munte, sau ca picaturile de ploaie care uda pamantul peste tot in lume. In schimb era captiv, prea speriat sa faca altceva in afara de calcule gravitationale si experimente stiintifice. Se incrunta din nou la ecran, pregatindu-se sa dea click pe un link atasat mai jos, cand o mana fragila, cu degete albe si lungi, ii culca clapeta ecranului.

- Sa stii ca nu sunt proasta. Poate nu pot sa fac in minte volumul unui bloc, dar imi dau seama cand sunt urmarita.

Löise il privea cu bratele incrucisate, muscandu-si buza de jos, intr-un mod care il facu pe Chris sa se holbeze pierdut pentru o clipa. Nu parea nervoasa, doar agitata si putin suparata. Baiatul scutura din cap, iar pentru o secunda, ideea de a nega faptul ca o spiona ii trecu prin cap, dar se decise brusc ca ar fi o ofensa asa ca deschise gura, dar nestiind ce sa zica, o inchise la loc. Era ca si cum cuvintele i se blocasera in gat.

Löise se aseza pe scaunul din fata lui, iar supararea paru sa i se mai topeasca la vederea unui Chris asa pierdut. Buzele subtiri i se curbara intr-un zambet, iar in momentul urmator izbucni intr-un chicot vesel, delicat.

- Asa frumoasa sunt? Te-am lasat fara cuvinte?

Chris incepu si el sa rada, desi ar fi vrut sa dea din cap ca un idiot, holbandu-se la ea. Dintr-un motiv nedescoperit din punct de vedere stiintific inca, faptul ca era asa draguta il facea sa se blocheze. Trebuia sa vorbeasca cu ea. Trebuia sa deschida gura sa sa zica ce avea de zis. De data asta, nu mai era doar despre el. Toti ceilalti depindeau de cum dirija el conversatia. Daca ar putea sa o deschida macar...

- Vrei sa stai jos?

Cuvintele ii parasira gura inainte sa isi dea seama ce zicea; se astepta ca ea sa refuze. In schimb, se aseza.

- La ce te uitai? intreba, deschizandu-i laptopul si tragandu-l inspre ea. Insa cand imaginea aparu, ii mai pieri din zambet. Ah, prostiile astea.

- Ce prostii? Proprietatile apei? incearca Chris sa para nevinovat.

- Da, sunt convinsa ca te uitai la ele pentru tema la chimie. Fara nici o legatura cu... Stii-tu-ce.

Baiatul ofta si intoarse laptopul inspre el.

- Normal ca are legatura cu Ordinul. Nu e ca si cum poti ignora asta. Este un eveniment major; o data in viata...

Löise ii opri entuziasmul cu o fluturare de mana.

- Bine inteles ca poti sa o ignori. Uita-te la mine.

- Ooo, asta fac. zis Chris, privind-o pe deasupra ochelarilor, ceea ce o facu pe fata sa rada si sa roseasca in acelasi timp.

Dintr-un oarecare motiv, nu se simtea incomod sa vorbeasca cu ea. Adica nu era... fioroasa.

- De ce refuzi sa accepti ce sa intampla? intreba el.

- Pentru ca e stupid.

- Asta e tot? Pentru ca e stupid? Nu iti pasa ca avem nevoie de tine? Ca ai un destin?

Löise se uita la el incruntata, incolacindu-si mainile in jurul corpului. Incepuse din nou sa isi muste buza de jos si, inainte ca ea sa apuce sa raspunda, se auzi clopotelul, iar fata dadu incurcata din cap inspre usa care dadea spre clase si pleca. Chris ofta si isi freca ceafa, uitandu-se in urma ei, apoi inapoi la laptop.

***

Palmele cuiva ii acoperira ochii inainte de a-si duce furculita la gura, iar Nate scapa pastele pe jos. Daca ar fi cunoscut mai multi oameni, probabil ar fi abut dubii; dar parfumul si calitatea baiatului de a citi oamenii il asigurau ca cea care era lipita de scaunul lui era Cornelia.

- Ghici! ciripi ea.

- Hmmm, sa vedem, cine miroase a vanilie, are parul lung si blond si apare peste tot? Cam greu de zis... Cornelia?

Ea incepu sa rada si se aseza langa el. Nate deschise gura, incercand sa zica ceva, dar fata zambi si suiera printre dinti:

- Imbratiseaza-ma si zambeste si tu.

Nate se uita putin surprins la ea, dar ii trase scaunul mai aproape si o lipi de el. De aproape, parfumul e de vanilie se simtea si mai bine iar respiratia ei regulata ii gadila gatul intr-un mod placut, care ii provoca furnicaturi. Pentru o clipa, nici unul dintre ei nu zise nimic; era ciudat de confortabil. Dar clipa dureaza doar cat o clipa, iar timpul isi cere intodeauna tributul si viata continua, asa ca in momentul in care fata inspira lung, Nate stiu ca urma ceva.

- Sper ca nu ai uitat ca singura conditie pe care v-am pus-o ca sa ma alatut GDC-ului este sa te prefaci in continuare ca iesi cu mine.

- GDC?

- Grup De Ciudati.

Baiatul aproape izbucni in ras, dar capul ei inca era in scobitura gatului sau, iar parfumul ei inca il invaluia, si dintr-un oarecare motiv nu voia ca asta sa se termine, asa ca se chinui sa nu rada. In schimb, incepu sa se joace cu parul ei.

- Nu, n-am uitat. Dar credeam ca dupa faza de ieri...

- Daca tu crezi ca pamantul nu se cutremura niciodata in relatii, atunci nu ai de loc experienta.

De data asta, Nate incepu sa rada. Felul in care interpretase cearta lor de ieri si fisura de doi metri din asfalt ca pe un mic cutremur intr-o relatie i se paru uluitor. Cornelia se desprinse de el si clipi surprinsa.

- Ce-i asa de amuzant? intreba ea.

Nate ranji si isi trecu mana prin par.

- Nimic. M-am gandit ca ar da bine pentru "public" daca as mai rade din cand in cand la ce spui. Nu vrem sa ii lasam sa creada ca esti plictisitoare, nu?

Fata stramba din nas.

- Pentru asta nu am nevoie de tine. Pot sa le demonstrez si singura ca nu sunt plictisitoare.

Chiar atunci, in sala de mese intrara Byron si Löise, tinandu-se de mana intr-un mod care o facu pe Cornelia sa isi trosneasca degetele si sa invoce toate lectiile de yoga pe care le facuse din precambrian si pana in prezent ca sa isi tina nervii in frau.
Cum indrazneau sa se afiseze asa in public, la mai putin de o zi dupa ce Byron si ea se despartisera? Cum indrazneau sa o submineze in public? Isi inclesta mai tare degetele pe manerul gentii si vru sa se ridice. Uitase ce voia sa ii spuna lui Nate, uitase sa se prefaca un cuplu fericit si, de nervi, nici nu il observase pe Chris intrand in urma celor doi, in urmarirea lui. Cand vru sa se indrepte inspre cei doi, simti o mana inclestandu-i-se pe brat si se intoarse inspre Nate care se uita incruntat la ea.

- Ce faci?

- Oricine are ochi si creir poate sa vada ce fac. se rasti ea. Uita-te la aia doi...

Nate incepu sa rada si o trase inspre el, facand-o sa ii cada in brate.

- Si care e cea mai buna modalitate de a arata ca nu iti pasa? intreba el.

Cornelia zambi si isi incolaci bratele in jurul gatului sau.

- Daca Löise si Byron au chef sa joace teatru de-a indragostitii in vazul intregului liceu, atunci noi o sa le aratam cum se fac filme adevarate. zise ea printre dinti si isi lipi gura de a lui Nate care, din instinc, o trase si mai aproape de el, raspunzandu-i la sarut. Cornelia simti cum i se taie respiratia; sarutandu-l pe Nate era de departe cel mai electrizant lucru, o infierbanta si ii facea obrajii sa-i ia foc, iar in acel moment, intelesese ca elementele erau mai mult decat o abureala, cum era zodiile, erau o parte din ei care scotea la iveala cele mai ascunse insticte. Se intreba cum se simtea sa o sarute pe ea.

Se desprinse de el, incercand sa isi traga respiratia, iar Nate ranji.

- La naiba, sper sa fie un film interzis copiilor sub 18 ani, ranji el, iar fata incepu sa rada intr-un mod in care nu o mai facuse de mult, atragand cateva priviri.

- Cred ca avem public, ii sopti Nate la ureche.

- Pai si specatorii ce fac, de ce nu aplauda? intreba ea, printre hohote de ras, incercand sa se calmeze.

Cand se uita din nou spre masa lui Byron si a Löisei, vazu ca era goala. El plecase iar ea era langa masa lui Chris, care se schimba in trei nuante de rosu si doua de grena, parand mai incurcat ca un ghem de lana.

- Doamne, cineva chiar trebuie sa ii dea niste lectii despre cum se vorbeste cu fetele, zise Nate.

Cornelia realiza ca inca era la el in brate si se ridica brusc.

- Asta este! Oh, esti genial! chitai ea.

- Asa zic toate, desi de obicei ajungem la asta dupa ce facem scenariul pentru filmele alea interzise minorilor.

Cornelia il pocni dupa ceafa.

- Sa nu uiti vreo clipa ca suntem iubiti doar cu numele.

- De parca si-ar dori cineva de buna voie mai mult.

Ea ignora comentariul si de uita din nou spre masa lui Chris.

- Nathaniel James Grey, trebuie sa il inveti pe Chris sa vorbeasca cu fetele. Il ajutam sa o ia pe Löise, ea se alatura vanatorii noastre de pietre si Byron ramane fara prietena. 3 in 1, ca o crema scumpa.

Baiatul pufni.

- De ce as face asta? Sigur se poate descurca si singur. Cat de rau poate fi?

Chiar atunci, Löise pleca de la masa, lasndu-l pe Chris privind in urma ei ca un pisoi la bolul cu lapte.

- Ei haide, uita-te la el. Este absolut neajutorat. gesticula blonda, iar Nate ofta.

Nu stia daca vrea sau nu sa il ajute pe Chris. Parca nu il deranja asa tare ideea; daca i s-ar fi propus asta cu o zi in urma ar fi fost complet vehement in a refuza. Acum era doar nesigur. Löise il atragea, avea ceva din delicatetea unui ghiocel. Cornelia, pe de alta parte, era ca un trandafir salbatic si simtise toata gradina zoologica in timp ce buzele ei fusesera atat de aproape de ale lui. In plus, avea o scuza sa faca asta ori de cate ori avea chef; era un rol pe care trebuia sa il joace si care nu putea spune ca ii displacea. O privi pe blonda si se hotărî ca pentru moment ii era de ajuns. Apoi se uita la Chris care isi stergea ochelarii. Din partea lui, putea sa o ia pe Löise caci era convinsa ca atunci cand ar fi vrut i-ar fi putut-o sufla intr-o clipa. Dar mai intai, voia sa o imblanzeasca pe Cornelia. O regina albina, un trandafir salbatic... o cucerire interesanta pentru lista lui. Si poate ca juca ea rolul inimii de gheata, dar sigur incepea sa aiba fisuri.

- Ok, il ajutam pe Chris.

Si ca doua hiene care sar la prada, se indreptara spre el. Cornelia isi lipi palmele de masa si isi cobor fața la nivelul lui, in timp ce Nate ramase cu mainile incrucisate in colț.

- E ziua ta norocoasa. zise ea.

- Nu, nu e, mormai el. Nu am convins-o.

Nate rase scurt.

- Asta am putut vedea si noi, ii raspunse.

- Si de asta ne aflam noi aici. Zanele tale magice.

- Gardieni. o corecta Chris, iar blonda stramba din nas la auzul cuvantului.

- Nu ma refeream la aia, ci la faptul ca te vom initia in cea mai sacra arta.

Apoi, apropiindu-se foarte mult de urechea lui, ca si cum avea un secret pretios pe care doar el si ea aveau voi sa il stie, sopti incet, suav, cumva provocator " Arta cuceririi".

Hey, guys! Scuze ca a durat asa mult sa postez, but school is a killer ("getting drunk with a blue caterpillar" - Melanie Martinez fans?!?!).
Buuut am postat in cele din urma ^_^. Cum vi se pare?

Care e personajul vostru preferat? Si cum vi se pare ca merge relatia Nate-Cornelia. Este ceea ce asteptati? Acum, stiu ca a fost un capitol cam Nina-free, dar o sa fac ceva si cu ea, in care o sa va explic cum mai stau lucrurile cu Aaron. Intre timp, (spoiler alert) o sa urmeze lectiile lui Chris cu Nate si ceva vizite pe la Sediul Ordinului de Smarald. ^_^

Kisses and HUGS :*