De data asta stiau toti drumul. Coridorul, usile, liftul si scarile care trec prin podea; totul le era cunoscut. Biroul lui Huxton, inca intunecat, semanand cu o camera obscura nu mai parea la fel de straniu ca prima data. Nina, Nate si Chris stateau in picioare, privind-ul pe Huxton tastand ceva la calculatorul sau mare.

- Stam aici de 10 minute. Nu vrei sa ne spui de ce ne-ai chemat? intreba Nate, plictisit, rezemandu-se de un stalp.

Huxton nu ridica ochii din calculator.

- Nu. V-am spus ca trebuie sa fiti toti. Nu vreau sa povestesc acelasi lucru de doua ori.

- O strang de gat pe blonda aia. mormai Nina, asezandu-se turceste pe  covor.

Chris se uita la ceas. 7:15. Cornelia intarzia de exact 13 minute.

- Nu vreti sa... incepu el, cand blonda intra brusc.

Abia atunci, Huxton ridica privirea.

- Bun. Ne-ai onorat cu prezenta.

Cornelia zambi si ridica din umeri.

- Cineva trebuia sa va inveseleasca si voua ziua.

- Si atunci ce cauti tu aici? intreba Chris, iar fata ii arunca o privire veninoasa.

- Chris, las-o in pace. Poti sa te iei de ea dupa ce o strang de gat. pufni Nina, ridicandu-se de pe covor. Tu chiar nu stii ce e aia punctualitate?

- Poate ca as ajunge la timp daca as fi sunata la ore decente si mi s-ar da destul timp sa fiu gata. Nicio persoana decenta nu poate fi gata in jumatate de ora.

- Si atunci noi trei cum am fost aici la timp? gesticula nervoasa roscata.

- Am spus ca persoana DECENTA, sublinie blonda.

- Voi doua, incetati. momai Huxton. Nu am toata dimineata la dispozitie, si nici voi.

- De fapt, eu... incepu Chris, dar Huxton ii facu semn sa taca.

- Nu, nici tu. Aveti cu totii treaba dupa.

- Macar pe asta ai nimerit-o. Am programare la manichiura. Tot stresul asta nu se evapora. comenta Cornelia.

- Mi-e teama ca va trebui sa o anulezi. spuse simplu barbatul si inchise laptopul.

Blonda deschise gura, pregatindu-se sa ii raspunda.

- Doar taci. spuse Nate, asezandu-se pe un scaun. Huxton, te rog, zi-ne de ce ne-ai chemat.

- In sfarsit, cineva cu simt. ofta barbatul, iar Nina, Cornelia si Chris incepura sa rada, toti dintr-o data. E ceva amuzant?

- Nu, nimic. Doar continuati.

Paru sa vrea sa comenteze, apoi se razgandi.

- Am auzit ca vreti sa plecati la Londra.

Cei trei se oprira brusc din ras.

- Da. Ce-i cu asta?

- Vreau sa stiu ce sperati sa gasiti acolo. Ce ati vazut?

Cornelia se foi inconfortabil sub privirile celor din jurul ei.

- O coroana... o coroana incrustata cu pietre.

- Credem ca diamantul Cullinan este una dintre nestematele alea de care ne-ai tot vorbit tu.

- Diamantul Cullinan... hmmm. Da, ar putea fi. Desi daca e adevarat, o sa va fie greu sa aduceti partea magica din el la Ordin.

- De ce?

- Pentru ca a fost cel mai mare diamant si a trebuit impartit. Ceea ce va reduce considerabil sansele sa gasiti bucatica din el care are proprietatile magice.

- Nasol. fluiera Chris, apoi zambi. Eh, putea fi si mai rau.

- Serios, cum? intreba Nina, ridicand o spranceana.

- Imagineaza-ti cum ar fi fost daca ar fi trebuit sa cautam toate partile din el. rase el.

Nate pufni.

- Da' sa stii ca tie chiar iti place toata chestia asta cu Ordinul si diamnatele.

- E fascinant. recunoscu el.

- Mai fascinant ca orele de astrofizica?

- N-as merge chiar asa departe.

Nate rase si pana si Huxton paru sa zambeasca. De data asta parea mai putin crispat ca prima data cand se intalnisera, observa Chris. Poate ca ar putea ajunge ca grupurile alea din filmele cu super-eroi in care stau toti intr-o camera sau masina-camion si rad.

- Nu prea cred.

Instant, cei patru isi intoarsera capul spre usa. Rasucindu-si parul de un violet-roz pe deget, o fata ii privea senina. Era imbracata in negru de sus pana jos, in niste pantaloni stramti de piele si un tricou mulat. La brau avea o ventura de care atarnau ceva ce aratau ca niste cutite, iar din ghetele cu sireturi ii iesea manerul unui pumnal.

- Ce nu crezi? intreba Nina, mijind ochii.

- Intreba-l pe Chris. Are o imaginatie interesanta.

Nina se uita nedumerita de la unul la altul.

- Ai ajuns mai devreme, Jade. observa Huxton.

Fata zambi si se uita visatoare spre cei patru adolescenti, trecandu-si privirea peste fiecare, parand sa ii strapunga pana in suflet cu privirea ei de un albastru-violet. Cand inainta spre ei parca pluti, parand sa radieze un fel de aura stralucitoare.

- Abia asteptam sa ii vad pe Gardieni. ciripi ea, in cele din urma. Nu sunt nici pe departe asa cum ma asteptam. La cum i-ai descris, pareau mai fiorosi. Adica nimeni nu s-ar astepta ca noul Creier sa fie un iubitor de pisici si ca Katniss a noastra sa iubeasca budinca, nu?

Chris si Nina se uitara unul la altul, apoi spre Huxton.

- Ce se intampla aici?

- Jade e telepatica. Poate citi minti.

- Asta e o violare grava a intimitatii. interveni repede Cornelia.

- De asta trebuie sa invatati sa va protejati de cei cu puteri telepatice. Jade o sa va ajute. Nu vrem sa avem Gardieni vulnerabili. Trebuie sa fiti pregatiti din toate punctele de vedere.

- Oricum, nu trebuie sa te ingrijorezi, Gardiana a Pamantului. Pe tine si pe el, spuse indicandu-l cu un deget subtire si lung pe Nate, nu va pot citi.

- Pacat. Ti-ar fi placut sa vezi ce gandesc chiar acum. ranji Nate. Apoi ii intinse mana; Nathaniel Grey, incantat.

- Ah, da. Micul hot de inimi. zambi ea. Trebuia sa imi dau seama. Ati practicat atata timp cum sa va ascundeti adevaratul sine de ceilalti, incat sunteti imuni la telepatie.

In mod normal, asta ar fi fost suparator. Dar venind de la ea parea doar stanjenitor si adevarat. In ciuda echipamentului ei razboinic, Jade parea mai mult o visatoare prinsa intr-un balon de sapun. Da, acum ca se gandea mai bine, Nate decise ca i se potrivea perfect parul acela roz.

- Jade, poti sa te duci in Salon sa astepti cu ceilalți? Mai avem de lamurit cateva probleme.

- Desigur. O sa va las sa terminati cu Diamantul Cullinan. Nu pot sa iti zic cu siguranta, dar cred ca ea stie, sau cel putin crede ca stie unde e partea care va trebuie.

- Te rog; nu le mai citi gandurile. E tulburator, mai ales ca sunt la inceput. insista Huxton.

- Chris o gaseste sexy, de fapt, chicoti Jade, iar baiatul se inrosi.

- Jade.

Huxton ii facu din nou semn spre usa.

- Bine. Bafta!

Zambi larg spre toti si pasi lin spre usa.

- Stiu ca poate parea ciudatica, dar va garantez ca e foarte valoroasa pentru Ordin. paru sa se scuze Huxton.

- E sexy. decise Nate.

- E o zână. aproba si Chris, iar Cornelia si Nina isi dadura ochii peste cap.

- Oh, nu, te asigur ca nu e o zana. Nu ai fi scapat asa usor daca era zana.

- Pardon?! clipi Nate.

- Nimic. Nu discutam acum despre zane.

- Doar nu vrei sa zici ca zanele exista. insista el.

- Am spus ca nu discutam acum. Trebuie sa intelegeti ca sunt multe lucruri pe care nu le stiti, dar le veti afla in timp si la momentul potrivit. Acum, sa ne rezolvam prioritatile. Cornelia, unde e bucata de diamant care ne trebuie?

Fata isi freca putin mainile, tragand cu dintii de marginea buzei de jos.

- Cred ca in coroana reginei Angliei. Cea care va fi expusa la Palatul Buckingham luna viitoare.

- Luna viitoare? Atunci trebuie sa vorbesc cu mentorii vostri. Nu avem timp de pierdut.

- Mentori?

- Da. Doar nu crezi ca va pot lasa sa va descurcati singuri cu controlatul puterilor, nu? Nu pot risca cutremure la fiecare cearta...

Nate si Cornelia privira in pamant. Sperasera cumva ca Huxton nu stia de micul eveniment din prima zi de liceu.

- Oricum, pana una alta, ar trebui sa o convingeti si pe Löise. V-am mai explicat ca e nevoie de toti.

- Nici nu vrea sa auda. spuse Chris.

- Poate nu acum. Dar trebuie sa o convingeti in timp. Acum, cat e ceasul?

- 7:45.

- Perfect. Micul de jun ar trebui sa fie gata. Haideti in Salon. Acolo va asteapta deja viitorii vostri pazitori.

- Pazitori? Nina clipi neduerita.

- Suntem valorosi, trebuie sa ne pazeasca cineva, nu? intreba Cornelia.

- Exact. Incepeti sa invatati.

- Stai. Acolo ai trimis-o pe Jade. Inseamna ca ea o sa fie unul dintre Pazitori? intreba Chris in timp ce ieseau din birou.

- Da.

Baitul zambi. Nu l-ar fi deranjat sa fie urmarit de ea.

- Nu uitati sa va acoperiti nasul si gura cand trecem. le reamiti el, cand treapta incepu sa coboare.

Nina isi ridica bluza peste nas din instinct si inchise ochii. Trecuse o saptamana de cand lumea ei era cu susul in jos; era totul atat de ciudat, insa o speria si o incanta in acelasi timp. Fiecare film SF pe care il vedea acum parea ca i s-ar putea aplica si ei, iar ideea ca era speciala o facea sa se simta bine. Si poate ca partea cea mai buna era ca o ajuta sa treaca peste Aaron, ca toate evenimentele din ultimul timp o ajutau sa uite. Inca se mai trezea seara, amintindu-si după-amiaza in care se despartisera. Isi amintea mult prea clar caa de ceai care zburase pe langa capul lui si se sparsese de zid la sfarsitul certei. Isi amintea mult prea clar privirea lui cand refuzase sa ramana. Si ceea ce o durea mult prea tare era ca isi amintea mult prea clar cat se straduise baiatul in acele doua luni sa o convinga sa ramana, sa nu plece in America. Deschise ochii cand se termina coborarea si se gandi ca poate e timpul sa ii scrie lui Aaron. Trecuse destul de cand nici unul dintre ei nu mai daduse nici un semn de viata.

- Huxton, ce fac toti oamenii astia care umbla pe aici?

Intrebarea lui Chris o smulse pe Nina din ganduri.

- Lucreaza pentru Ordin. Monitorizeaza activitatile magice. Tin creaturile sub control. E ca un minister special. incerca el sa le explice.

- Au si legatura cu zanele despre care nu vrei sa ne povestesti inca.

Huxton se uita urat la el.

- Da.

Coridoarele prin care mergeau acum erau complet diferite de partea pe cate o vazusera pana atunci din sediu. Totul era facut din piatra si caramida, parand medieval si asemanator unei fortarete sau unui vechi castel, desi Chris observa cateva camere de filmat ascunse pe masura ce mergeau. Pe jos nu mai era parchet sau gresie, ci piatra neteda, iar peretii nu mai erau din sticla sau acoperiti cu tapet si incarcati cu perdele si tapiterii.

- Pentru partea asta nu au ajuns fondurile de renovare? vru sa glumeasca Nate.

- Nu. Asta e parte din Sediul original al Ordinului. E ca un muzeu viu. Ni s-a parut un sacrilegiu sa il modernizam. Aici inca pastram multe obiceiuri de atunci, de dragul autenticitatii.

- Atata timp cat nu o sa imi dati cine stie ce ciudățenii de atunci la masa, e ok, decise Chris.

Culoarele prin care treceau pareau un labirint de tapiterii si tablouri, iar cand ajunsera intr-un final in fata unei usi duble din lemn masiv, cei patru se simteau deja complet dezorientati. Un usier scund, imbracat colorat, le deschise usa, lasand holurile intunecate, luminate doar de candelabre in spate, devaluindu-le o sala imensa, cu mese lungi, din lemn, ca in vechile filme medievale. Strabatura sala, spre una din cele doua usi din partea dreapta si, acelasi usier, le deschise noua usa. Camera in care intrara era mult mai mica decat prima, dar mai luminoasa. In centrul ei era o masa rotunda, in jurul careia mancau deja sapte oameni, printre care Nina o recunoscu pe Jade si pe... Roscata se freca la ochi ca sa se asigura ca vede bine, si ca persoana cu care fata cu par roz radea era chiar...

- Buna, Nina.

- Aaron.

Stiu ca am promis ca postez saptamana trecuta, dar am fost in excursie cu colegii mei si cum a fost si ziua mea, nu am mai apucat. Sper ca va place capitolul si ca am reusit sa va surprind.

Ce parere aveti despre Jade? ( ps; ea e cea de la media, in cazul in care nu v-ati dat seama singuri ^_^)
Si care credeti ca e faza cu Aaron?

Va pup. Abia astept sa va citesc comentariile :)

Xoxo