New York-ul era scuturat de o ploaie cum Cornelia putea jura ca nu mai vazuse niciodata. Imbracata intr-un hanorac lung si spalacit, se invartea prin livingul imens al resedintei Shepard, intrebandu-se daca ce se intampa acum era normal, sau avea vreo legatura cu Ordinul. Picurii mari si grei care se izbeau de peretele de sticla al camerei, provocand un zgomot surd si innabusitor, o deranjau si mai tare, nelinistind-o. De cand descoperise toate secretele ascunse ale Hotelului Lucky Star, cel mai mic lucru suspect, cea mai mica si neinsemnata coincidenta i se parea de natura paranormala, i se parea ca are legatura cu Ordinul, cu Gardieni, cu orice, numai cu lumea normala nu. Si poate ca nu avusese mereu dereptate in banuielile ei, dar acum era sigura. Ce alt motiv ar fi avut sa Huxton sa cheme toti Pazitorii la sediu?
Desi nu o placea pe Margot mai mult decat o placuse la prima vedere, Pazitoarea ei ii dadea un fel de siguranta. Faptul ca o stia acolo, pazind-o sau uramrind-o de la distanta o facea sa se simta mai bine. Acum insa, se simtea extrem de singura, iar sentimentul ca ceva nu era in regula de loc o sufoca, ploaia continua si atmosfera grea si apasatoare de pe tot parcursul zilei precedente nefacand nimic sa o linisteasca, ci si mai rau, contribuind la ingrijorarea ei. Simtea ceva si era convinsa ca in curand se vor intampla niste evenimente care, desi nu avea nici un habar in ce constau, putea simti ca aveau consecinte serioase. Se juca agitata cu inelul pe care si-l agatase de un lant de argint la gat, invartindu-se pe covorul moale. Chiar atunci, un tunet ca un bubuit de tun scruta zarea, urmat apoi de un fulger care brazda cerul, scufundand pentru o clipa intreaga camera in lumina. Iritata, se repezi spre peretele de sticla si trase draperiile. In acelasi timp, un bocanit in usa o facu sa sara ca arsa.

Isi arunca rapid o privire spre ceas. 3:14. La naiba! Era trecut de miezul noptii si in mod clar nu astepta musafiri. Parintii ei erau plecati la Paris si nu erau asteptati pana luna viitoare, iar menajera urma sa vina abia la 7. Majordomul la fel. Nu astepta pe nimeni si era singura. Dintr-o data, subita realizare a singuratatii ei o facu sa se simta vulnerabila si expusa. Se uita ezitand de la usa la ceas, cand bocanitul se auzi din nou, de data asta mai insistent.

Insfaca veioza de pe masuta de langa fotoliu, tinand-o ferm in mana dreapta, in timp ce se apropie de usa. Apasa pe clanta si deschise brusc usa. De partea cealalta, mana lui Nate se opri in aer, fara indoiala gata sa bata din nou. Cornelia scapa veioza si sari de gatul baiatului.

- Oricat de mult ma incanta sa vad cum sar pe mine fete ude, prefer sa ma incalzesc acum, il auzi pe Nate bombanind, incercand sa faca un pas peste prag, cu ea agățata de el.

Comentariul lui ar fi deranjat-o cu alta ocazie. Acum insa, era prea fericita sa il vada, sa vada o fata prietenoasa, sa stie ca nu mai e singura.

Se desprinse de el si ii zambi, inchizand usa.

- Credeam ca innebunesc daca mai statea singura mult. Nu mai suport. Ce se intampla?

Nate se uita la ea in timp ce isi scutura geaca uda. Picaturi de apa sarira pe pereti, facand-o pe fata sa stranga din buze, fara sa comenteze totusi.

- Nu s-a intors Margot inca? intreba el.

- Nu. De ce? Tu l-ai vazut pe Tyler? Ti-a zis de ce i-a chemat Huxton?

Baiatul scutura din cap.

- Nici el nu s-a intors. Speram ca tu sa ai mai multe vesti.

Cornelia il privi sceptica.

- Ai venit pana aici doar ca sa aflii vesti? In ce secol trăiești? Nu ai auzit de telefon?

Nate flutura telefonul cu mana stanga, apoi il indesa la loc in buzunar.

- E mort. La fel ca sursele de curent si energie din toata zona de nord a Manhattanului.

Cornelia stramba din nas.

- Nu mai aveti curent?

Inainte ca macar sa apuce sa raspunda, lampadarul din colt, care aruncase pana atunci o lumina difuza in amera, se stinse.

- Nu mai avem curent, o corecta el, apoi isi bajbai drumul pana la canapea si se aseza.

Cornelia aprinse lanterna de a telefon si lumina scarile din lemn care urcau spre etajul unu.

- Exista un generator la etajul unu, in debaraua de langa baie. Stii cum se foloseste unul?

Nate ridica din umeri.

- Atunci presupun ca esti pe cale sa descoperi, zise ea, aratandu-i cu capul inspre scari.

Baiatul ofta si se ridica de pe canapea.

- Bine. Dar ai grija cum tii lanterna aia, ca poate ma impiedic pe scari si imi rup gatul. Jur ca daca se intampla asta, ma intorc si te bantui.

Cornelia ar fi vrut sa pufneasca; in schimb, ideea unei fantome, fie ea si a lui Nathaniel, i se paru înspăimântătoare si clatina usor din cap ca a inteles si ca va fi atenta.

- Vezi ca e o grinda, cand ajungi la... incepu fata, exact in momentul in care Nate se lovi cu capul de lemn, scotand un sunet sec.

" Cap sec!"

Nathaniel injura incet, frecandu-si fruntea si se opri pe covorul din mijlocul holului.

- Stanga sau dreapta? intreba el, inca vazand stele verzi.

- Stanga. A doua usa pe dreapta.

Nate intra in debara si se uita incruntat la panoul gri, gandindu-se cum sa il faca sa mearga.

- Poti sa vii mai aproape? intreba, incercand sa citeasca instructiunile de pe usa generatorului.

- Stiu ca ma vrei langa tine, dar chiar nu e momentul, incerca sa glumeasca fata, apropiindu-se totusi de el, in acelasi moment in care soneria de la parter rasuna in toata casa cufundata in liniste.

Nate sari brusc, mai-mai sa o loveasca pe Cornelia, care ingheta in mijlocul miscarii. In linistea care se lasa, cei doi se uitara crispati unul la celalalt. Pentru a doua oara, soneria se auzi.

- Astepti pe cineva? intreba Nate.

- Nu. Nu stiu, poate o fi Margot, ridica fata din umeri, intinzandu-i telefonul.

- Doar nu te duci sa deschizi?

- De ce nu? Tie ti-am deschis.

- Da, dar eu nu eram periculos. Ce om periculos bate la usa?

- Ce om periculos suna la usa? isi dadu Cornelia ochii peste cap.

Nate se stramba, dar lua totusi telefonul si indrepta lanterna spre instructiuni. Citea, ascultand atent pasii Corneliei care coborau, apoi auzi usa deschizandu-se si in sfarsit, o alta voce feminina rasunand in casa. Nu putea distinge cuvintele, dar se relaxa, gandindu-se ca intr-adevar, fata avusese dreptate si Margot se intorsese de la sediu.

Cornelia ramase fara aer.

- Sarah.

Bruneta zambi.

- Nu te bucuri sa ma vezi? Stiam ca ai tai sunt plecati si ca ti-e frica de ploaie asa ca ta-daa!!!

Sarah trecu pe langa fata, lasandu-si haina si geanta pe masuta de langa cuier, in timp ce blonda ramasese ca trasnita in drum, uitandu-se prin intuneric la nou venita.

- Taxiurile se misca groaznic pe ploaie. Am crezut ca o sa ii dau o geana in cap. Mi-as lua carnet, dar amnadoua stim ca m-as pierde inainte sa apuc sa ies din garaj. De ce stam pe intuneric?

- Nu mai avem curent, murmura Cornelia.

- Ah, si mai bine, raspunse Sarah, iar blonda putea jura ca o simtise cum zambea.

Pas cu pas, Sarah se apropie de Cornelia, pana ce se opri in fata ei, la doi centimetri distanta.

- Nu te bucuri sa ma vezi? sopti ea incet.

Cornelia se simti brusc incomod. Prezenta lui Sarah atat de aproape o nelinistea si ii taia respiratia, iar imagini cu ultima data cand fusesera singure in sufragerie ii venita in minte, facandu-i obrajii sa arda. Ar fi fost tentata sa se aplece, sa-i guste buzele si sa-si incurce degetele prin parul ei, dar prezenta lui Nate la etaj o aducea putin cate putin cu picioarele pe pământ.

- Pai, nu prea te vad, incerca sa glumeasca, cand simti cum bratele lui Sarah o invaluie iar mica distanta dintre fetele lor e inghitita.

- Nu, dar ma simti.

Nu apuca sa mai raspunda caci buzele ei fura strivite intr-un sarut brusc si neasteptat, singurul sunet ce i se desprinse fiin un geamat slab. Ii fusese atat de dor se senzatia asta, ii lipsise atat de mult Sarah lipita de ea...

Luminile se aprinsera brusc si bruneta se desprinse de ea, surprinsa. In capul scarilor, Nate se uita la cele doua cu sprancenele ridicate.

- Credeam ca esti singura, chitai Sarah, apoi se intoarse pe calcaie si iesi rapid din casa.

Cornelia, inca socata, statea si privea ca prostita. Sa se duca dupa Sarah? Ii era teama de reactia lui Nate. Sa ramana acolo? Ii era frica de ceea ce va gandi Sarah. Incepu sa isi maseze tamplele, invartindu-se prin hol. La naiba cu generatorul ala!

- Deci de asta ai vrut sa ma dau drept iubitul tau?

Nathaniel nu parea nervos. Vocea lui era rece, dar Cornelia putea simti o oarecare jignire in ea.

- Nu, gemu ea slab.

- M-ai pus sa ma joc de-a iubitul cool pentru ultimele doua saptamani pentru ca tu sa iti poti continua realtia cu o fata? Ca sa ascunzi ca esti gay? M-ai folosit ca paravan?

Blonda se uita inspre el, privindu-l fix in ochi. Stia ca nu avea nici un sentiment pentru ea; tot ce schimbasera intre ei fusese de ochii lumii sau pentru distractie pura si inofensiva. Si totusi, putea citi foarte clar in ei un repros mut, se simtea de parca era acuzata de tradare si judecata in fata Curtii Supreme.

- Nu, repeta ea. Nu sunt gay.

- Nu. Buzele tale s-au intamplat sa cada peste ale ei. Si oricum, ea ce facea aici? Sau poate o asteptai si eu sunt cel care a venit in plus si pe neasteptate.

- Ce? Nu! Adica da, ai venit pe neasteptate, dar la fel si ea!

Cornelia depasise momentul in care se simtea jenata. Acum era pur si simplu furioasa.

- La naiba, Nathaniel, ce vrei de la mine? De ce te comporti de parca te-am inselat? De ce te intereseaza ce fac sau cu cine umblu? Am avut o intelegere: eu ma alatur Ordinului si tu ma ajuti sa imi mentin pozitia in liceu. Mi-am respectat partea de intelegere si acum vreau sa ti-o respecti si tu pe a ta, fara sa te mai amesteci in viata mea personala.

Nate pufni.

- Viata ta personala? Poti sa intrebi pe cine vrei tu: eu sunt viata ta personala. Deci daca tot mi-am legat numele de al tau, cred ca am si eu dreptul sa stiu cine e asa zisa mea iubita.

Cornelia izbi suparata din picior, concomitent cu un "poc" rasunator, iar, pentru o secunda, crezu ca a crapat parchetul, in secunda urmatoarea realizand ca iar se auzeau batai in usa.

- Hai, deschide! Probabil s-a intors iubuta ta.

- Nu e iubita mea, spuse printre dinti, dar se duse totusi sa deschida usa si ramase intepenita, socata prea tare ca sa mai poata protesta cand, siroind de apa, Byron intra in casa, purtand o Löise inconstienta in brate.

- A zis ca vrea sa va vada. Am vrut sa o duc la spital dar s-a uitat la mine cu ochii aia imensi albastri si a soptit " Cornelia", spuse repede baiatul, uitandu-se derutat si agitat de la Nate la blonda.

Craciun fericit, lume!!! Mosu' a zis ca nu-mi aduce nimic daca nu va pun capitolul, asa ca m-am adunat sa il termin. Sper sa va placa.
Ce credeti ca a patit Löise?
Si care e treaba cu Nate, Cornelia si Sarah?

P.S. Ce v-a adus Mosu', pe langa acest capitol postat iar la ore la carea oamenii normali dorm?

P.S2. Imi cer scuze pentru toate greselile de scriere. Cand termin cartea, promit sa o recitesc si sa le corectez pe toate, dar, pana atunci, nu cred ca am timpul necesar.

Xoxo
CarrotBoss