- Cum adica nu poti sa ne spui ce s-a intamplat? tipa Nate la Huxton.

- Mai incet, ii puse Cornelia mana pe brat. Löise e in camera alaturata si are nevoie de odihna.

Cuvintele ei ii relaxara putin muschii, dar simtea cum sangele inca ii clocoteste in vene de furie.

- Uite, facu Huxton, va inteleg ca sunteti agitati, dar Dr. Slackware e alaturi si va vorbi cu voi dupa ce termina. M-a asigurat ca nu este nimic grav si am incredere in Dean. Acum, va rog, luati un loc si asteptati sa ajunga si Chris si Nina. Am de vorbit cu voi toti.

Nate isi stranse buzele intr-o linie subtire, dar se aseza pe canapeau indicata. Cornelia il imita, plimbandu-si privirea prin camera. Erau intr-o aripa cu totul noua a Ordinului, in care nu mai fusesera pana atunci si care, la fel ca cea cu birourile, parea echipata profesionist si aranjata modern. Se incrunta fixandu-si privirea pe un tablou abstract, cand uda se deschise incet si Dr. Slackware scoase capul.

- Löise s-a trezit si vrea...

Nate era deja in picioare, iar Cornelia nu-si putu opri o mica grimasa. Nu stia de ce, dar faptul ca el se ingrijea asa tare de ea, o deranja. Simtise ca el are un punct slab pentru ea si nu avusese nici o problema cu asta, dar in ultimele doua saptamani lucrurile pareau putin schimbate... se simteau bine impreuna. Isi scutura capul si se ridica si ea, gandindu-sa ca avea timp mai tarziu sa analizeze ce o deranjeaza si ce nu. Il prinse din urma pe Nate, care era deja langa usa, dar Dr. Slackware clatina usor din cap.

- Mai intai vrea sa o vada pe Cornelia.

Blonda clipi surprinsa, in timp ce baiatul scoase un protest slab, parand cumva deranjat de aceasta preferinta, apoi deveni brusc indiferent si, ridicand din umeri, se intoarse pe canapea. Cornelia se uita la Dean, care se dadu la o parte, lasand-o sa intre.

Se asteptase ca noua incapere sa semene cu o camera de spital. In schimb, arata mai mult ca o camera de hotel, in nuante de albastru inchis si gri pal. Avea un televizor asezat pe o servanta, un dulap destul de mare si un pat dublu, cu doua randuri de perne in care Löise statea intinsa, cu parul blond-argintiu rasfirat in jurul capului si cu o culoare extrem de palida a fetei.

Cornelia se apropie usor de ea, iar fata deschise ochii.

- Ah, buna! murmura ea.

Cornelia isi musca buza.

- Cum te mai simti?

Löise zambi slab.

- Ca trasnita. De fulger.

Umorul ei fusese atat de ridicol de asemanator cu al lui Chris, incat Cornelia nu se putu abtine si izbucni in ras.

- Tu si Christian... luati cumva cursuri impreuna pentru glume de genul asta?

Löise zambi si clatina usor din cap, strambandu-se apoi de durere.

- Usor. Nu vrem sa mori inainte sa te vada si Nate. Probabil m-ar strange de gat.

Obrajii palizi ai fetei se colorara usor, prinzand o nuanta rozalie, ceea ce o facu pe Cornelia sa ridice o spranceana. Löise nu spuse nimic, insa incerca sa se ridice in fund si, cu cateva gemete slabe reusi, fara ca blonda sa mai incerce sa o opreasca de data asta. Reactia ei la numele baiatului care astepta in afara salii o deranjase si acum, stand cu mainile incrucisate peste piept, astepta.

- Dr. Slackware a zis ca vrei sa ma vezi.

Ar fi adaugat ca Nate era dezamagit de hotărârea ei, dar nu voia sa ii vada reactia. Se temea ca i-ar s-ar fi simtit... cum? Geloasa? Ea? Cornelia vru sa se pocneasca singura.

- Da... spuse Löise, tragandu-si patura mai sus. Cred ca iti datorez niste scuze. Si niste explicatii.

Cornelia isi musca buza si ramase tacuta.

- Uite, imi pare rau pentru toata faza cu Byron, si cu buchetul de flori... si apoi i-am zis sa ma aduc ala tine cand... cand a aparut chestia aia... Doar ca eram noua si apoi aparusem aici si... doamne, tota chestia asta m-a bagat in sperieti rau de tot. Adica doar  gandeste-te cu trebuie sa fie sa te trezesti o vrajitoare sau cum vor ei sa ii zica doar pentru ca ai schimbat continentul!Si apoi a venit cu toate imaginile alea si cu tot si a fost pur si simplu prea mult... si cand am plecat am dat peste Byron intr-o ceianarie si a fost asa dragut cu mine si apoi mi-a adus flori a doua zi si mi-a prezenat oameni si n-am stiut ca e prietenul tau si...

- Stop. Uite, chiar nu trebuie sa iti ceri scuze pentru Byron.

Isi freca tamplele si se aseza pe marginea patului, langa ea.

- Sincer, nu era corect nici pentru mine, nici pentru el. Adica in mod clar scanteile dintre noi disparusera complet, dar pur si simplu continuam sa ne vedem... nu stiu, poate din obisnuinta. Oricum, acum sunt cu Nate, adauga repede.

Nu stia de ce spusese asta. Pentru putin fusese atat de sincera si vorbise cu ea despre ceea ce chiar simtise apoi sfarsise prin a spune ceva complet gresit. Si putuse citi clar pe fata Löisei, pana atunci usurata de faptul ca blonda nu ii purta pica, cum trece un nor rapid de suparare. Spre surprinderea ei insa, isi compuse fata rapid la loc, iar Cornelia nu se putu abtine sa nu admire asta la ea.

- Sigur este in regula?

Cornelia incuvinta.

- Absolut. Chiar sunt fericita ca iesi cu el.

Ceea ce era adevarat; in mintea Corneliei era clar ca lumina zilei ca daca Löise iesea cu Byron nu putea iesi si cu Nate. Nu era genul de fata care sa se intalneasca cu mai multi baieti in acelasi timp. Era pur si simplu prea sincera, prea inocenta, iar gandul acesta, inca o data o facu pe fata sa se simta prost pentru posesivitatea asta brusca asupra lui Nate. O privi pe Löise care incepuse sa invarta intre degete ciucurasii de la perna si se hotărî ca se va comporta frumos cu ea. Macar atat merita. O caldura brusca o cuprinse si se aseza mai bine pe pat, langa ea, intinzandu-si picioarele si rezemandu-se de o alta perna.

- Si, spune-mi, incepu ea, cum merge cu voi doi.

- Bine, cred, ridica fata din umeri. Adica si daca ar merge rau, nu as avea de unde sa stiu.

- Nu cred! exclama Cornelia. E primul tau prieten?

Löise rosi pana in varful urechilor si aproba usor din cap, iar blonda zambi.

- Atunci nu iti puteai gasi un baiat mai bun pentru asta. Serios. Byron este un baiat bun. Poate prea bun pentru mine.

Oops. Iar ii scapase ceva prea aproape de adevar. Se incrunta putin, gandindu-se cum de o facea Löise sa zica ceea ce gandea, apoi ridica din umeri. Löise nu facea nimic. Era pur si simplu acolo, ascultand-o, in timp ce incerca sa isi revina dupa socul prin care trecuse cu o seara inainte. Chiar era o fata teribil de buna si pentru un mic moment intelesese de ce erau Nathaniel si Byron si Chris asa dornici sa o protejeze. In mod ciudat, si ea incepuse sa aiba instinctul ala.

- Te simti mai bine? o intreba incet.

- Da. Inca ma mai doar putin ceafa, si cred ca o sa ramana o vanataie urata in genunchi, dar in rest sunt bine. Totusi inca nu pot sa cred ce s-a intamplat.

- Vrei sa vorbesti despre asta?

- Nu chiar. A fost si asa destul sa trec prin ea.

Löise simtise cum atitudinea Corneliei  fata de ea se schimbase treptat de cand intrase in camera, iar in momentul de fata ajunsese intr-un punct care i se parea foarte aproape de prietenie. Poate chiar o prietenie reala, sincera, cum nu mai avusese. Ingrijorarea din ochii verzi ai Corneliei o facu sa se simta acceptata, iar daca Nate era pretul pentru asta, atunci era dispusa sa accepte. In fond, deja i-l luase pe Byron. Ce fel de prietena ar fi fost sa se bage intre ea si Nate?

Se auzi un ciocanit in usa, apoi aceasta se crapa, aparand capul lui Nate, care deveni brusc un ranjet.

- Va gasesc din ce in ce mai des in pat impreuna. Aveti ceva de declarat?

Nate o fulgera cu privirea pe Cornelia, dar ii zambi Löisei in timp ce spusese asta, ceea ce ii scapa celei de-a doua, dar o rani profund pe prima.

- Doar ca esti un idiot, marai blonda, in timp ce fata de langa ea rase.

Nate isi dadu ochii peste cap si intra cu totul in camera, urmat de Chris si Nina. Huxton si Dr. Slackware incheiara randul si trasera usa dupa ei.

- Miss Desiree, ma bucur sa va vad bine. Si iar printre noi.

- Multumesc.

Cornelia simti cum se crispase fata la intrarea celorlalti in camera si o stranse usor de mana. O sa fie ok, mima din buze si ii oferi un suras incurajator.

- Stiu ca dorinta ta a fost sa nu ai nici o legatura cu Ordinul si cu activitatea noastra, dar in lumina ultimelor evenimente cred a ar trebui totusi sa iti revizuiești decizia. Ceea ce s-a intamplat este dovada vie a faptuli ca, desi tu nu vrei sa fii legata de ceea ce se intampla aici, nu te poti ascunde de cine esti cu adevarat.

Löise aproba incet din cap.

- Stiu.

- Deci esti de acord sa iti iei locul de drept intre Gardieni? intreba Huxton rar, privind-o fix.

Löise ezita. Se uita la Cornelia, care inca ii zambea incurajator, apoi la Nate si la Chris care o priveau nerabdatori si in sfarsit la Nina care parea foarte obosita.

- Da.

Chris zambi larg si ii facu cu ochiul, in timp ce Nate dadu multumit din cap si merse spre peretele opus sa se aseze intr-un fotoliu. Nina ii oferi si ea un zambet si se apropie de ea sa o bata pe umer.

- Bun venit in echipa!

Cornelia o imbratisa si isi scoase de la gat lantisorul de argint de care statea atarnat inelul. Löise se cutremura amintindu-si ce simtise ultima data cand il pusese pe deget, dar il lua cand fata i-l intinse.

- Cred ca acum iti apartine.

- Daca nu mai vrei sa il tii tu, ridica din umeri Löise, punandu-si-l in jurul gatului.

Simti o caldura usoara care ii strabate corpul, ca si cum ar fi gasit ceva ce pierduse de mult si atinse usor inelul. Nu se intampla nimic si, zambind, rasulfa usurata. Poate ca lucrurile nu vor sta asa rau, pana la urma.

Am promis ca postez si de Revelion, asa ca sper ca sunteti multumiti cu ce am reusit sa scriu.

Am mai facut putina lumina in triunghiul Cornelia-Nate-Löise? I hope so.

Am cateva idei si pentru capitolele urmatoare si inca nu am uitat ca v-am promis o excursie la Londra ca sa furam niste diamante. Ajungem si acolo :)

La multi ani si ne citim la anul!

Xoxo
CarrotBoss

P.s. abia astept sa va aud parerile despre capitol :)