Louisiana, S.U.A

Chris se uita absent la paharul plin cu o substanta cristalina, care batea incet inspre galben pal. Daca mai adauga doua picaturi de iod ar fi trebuit sa ii iasa antidotul. Dar facuse acelasi experiment si saptamna trecuta si totusi nu iesise. Ii picurase Vicutzei intre frunzele de salata, si testoasa inca nu isi revenise. Mai adauga putin din eprubeta cu praf albicios, iar antidotul incepu sa faca o spuma usoara, alb-galbuie care se ridica pana aproape de varf, dar nu depasi marginile. Apuca paharul cu ambele maini si, incet, facut cativa pasi inspre masuta neagra, joasa insa cand se pregati s-o aseze, capul ii cazu dintr-o data si scapa substanta abia creeata. In spatele lui, cateva glasuri rautacioase incepura sa rada zgomotos in timp ce Chris isi freca inciudat ceafa, unde il lovise mingea de fotbal american care acum se scalda in continutul de un alb galbui care incepuse sa faca spume si sa se intnda tot mai mult pe podea. In cateva secunde, mingea fu acoperita de o spuma densa, care incepu sa se inverzeasca si apoi sa se albeasca, dizolvand mingea rapid, fara zgomote sau explozii.

- Rahat cu ochi ce esti, ce ai facut cu mingea noastra? striga revoltat Brad, capitanul echipei de fotbal american al liceului, flancat de o parte si de alta de doi dintre coechipierii sai care, cu vesnicele mutre de tăntălai cascau gura si ranjeau la comanda.

Christian se aduna de pe podea, ridicandu-si ochelarii care se sparsesera de la contactul cu gresia rece. Murmura ceva ce suna a injuratura si, fara sa le dea atentie celor trei sportivi se indrepta spre coltul laboratorului, unde se afla mopul. Nervos de tratamentul infiferent care i se aplica, Brad le facu semn coechipierilor sai, Jake si Blake, sa-l urmeze si, umflandu-si pieptul se apropie de Chris.

- Domnul Cross pare sa aiba niste probleme cu urechile. zise Brad rautacios, iar cei doi incepura sa rada. Ori asta, ori nu aude fara ochelari. adauga, intinzand mana spre nasul lui Chris si insfacand ochelarii sparti, pe care ii azvarli cat colo. Deci, care dintre ele? intreba el, ranjind.

Chris se incrunta enervat. Era atat de satul de batausii astia. Laboratorul devenise refugiul lui, refugiu pe care directorul i-l acordase cu toate laudele meritate de rezultatele deosebite pe care le obtinuse la concursurile internationale; refugiu pe care l-ar fi refuzat daca ar fi putut sa isi faca propriul sau laborator acasa. Dar cu cei trei frati mai mici ai sai, sansele ca asa ceva sa se intample se aflau undeva intre minus infinit si 0, asa ca, strangand din dinti si incercand sa ignore badjocura pe care era nevoit sa o indure frecvent din partea echipei de fotbal american, se incuia in laborator si lucra la experimentele sale ore intregi. Dar de data aceasta, Brad si amicii sai intrecusera limita. Ii invadasera spatiul. Ii distrusesera experimentul. Asa ca, atunci cand Brad se apleca amenintator inspre el, Chris il privi la randul sau furios si rosti hotarat.

- Da-te la o parte!

Brad pufni, iar ceilalti doi, ca la comanda, incepura sa rada, scotand sunete ce aduceau a grohait sugrumat.

- Cineva are atitudine. remarca Brad in batjocura, incrucisandu-si mainile pe piept si mai apropiindu-se cu un pas de Chris. Stii ce facem noi cu cei care au atitudine? intreba, aplecandu-se astfel incat sa il poata privi in ochi.

- In nici un caz nu il primiti in echipa. Nu de alta, dar ar avea un IQ mai mare decat cel al tuturor celorlalti jucatori la un loc.

Brad mârai, incercand sa inregistreze insulta, in timp ce Blake se uita cu o privire pierduta spre capitanul echipei.

- Nu-ti vom permite sa ne vorbesti asa! se infurie Jake, lovind cu pumnul in masuta alaturata.

Interventia lui neasteptata il infurie pe Brad care, intorcandu-se cu spatele la Chris ii permise acestuia sa se strecoare cu mop cu tot spre balta mare de pe gresie.

- De cate ori ti-am zis sa nu ma intrerupi? mârâi el nervos.

- Imi pare rau, Brad, dar nu am putut sta cu mainile in san in timp ce acel carabus ne insulta atat de odios!

Brad isi dadu ochii peste cap.

- Nici macar nu stii ce este un IQ! zise exasperat, apoi se rasuci inspre Chris. Macar sa te duca picioarele, daca nu te duce capul, mormai el suparat. Tu, zise apoi, aratand inspre Chris. Vino incoace si cere-ti scuze, si o sa ma prefac ca nu a avut loc acest incident.

Chris continua sa absoarba cu mopul lichidul imprastiat pe podea, nebagand in seama amenintarea sportivului. Daca o va curata rapid, gresia inca mai putea fi salvata. Deja dala din centru incepuse sa se inalbeasca si sa se inmoaie, iar in urma acestei observatii, baiatul freca mai energic. Vazand nerusinarea cu care este ignorat, Brad le facu semn celor doi baieti care se aproiara de Chris, pregatiti sa il insface. Incoltit, acesta ridica mopul si, ca la circ, incepu sa-l faca morisca. Capatul tare, de metal, il izbi din plin pe Blake in barbie, in timp ce cativa picuri de substanta sarira in ochii lui Jake. Usturimea se instala imediat, iar colosul se prabusi cuprins de durere pe podea.

- Am orbit, vai! Netrebnicul! Netrebnicul mi-a luat vederea! zbiera el, frecandu-se innebunit la ochi.

Dar Chris nu se obosi sa verifice pagubele pe care le provocase, ci se multumi sa o ia la fuga, grabindu-se spre usa laboratorului, urmat indeaproape de Blake si Brad. Calca stramb, si aluneca pe podeaua umeda, impingand cu piciorul liber scaunul cu rotile care pana atunci statuse lipit de birou, facandu-l astfel pe Blake sa incetineasca. Apoi cu o agerime pe care nici un soarece de biblioteca nu a aratat-o vreodata, se ridica si incepu sa alerge din nou. Mai mult smunci decat deschis usa si se grabi spre curte. Ar fi vrut sa incuie usa, dar cheile ramasesera in ruxacul care se odihnea lipsit de griji sub birou, asa ca se resemnase pur si simplu la alergat. Brusc, ceva ii vajai pe langa ureche, urmat de sunetele infundate scoase de injuraturile printre dinti ale lui Brad, in momentul in care obiectul pe care acesta il aruncase fara indoiala spre capul lui Chris isi ratase tinta. Uitandu-se tot inainte, baiatul incepu sa gafaie, dorindu-si sa fi avut o conditie fizica mai buna.

'Inca 15 metri, Chris! Poti sa o faci!' incerca sa se incurajeze singur.

Aproape putea vedea usa care dadea spre cantina, cand se trezi luat pe sus. Blake il insfacase de guler si, aruncandu-l pe umar ca pe un sac de box, incepu sa mearga pe urmele lui Bred. Cu capul in jos si dand din maini si din picioare intr-o dorinta crunta de a se elibera, Chris reusi sa isi dea seama ca se indreptau spre vestiare, unde probabil il astepta si restul echipei. Insa, spre surpriza lui, Blake nu se opri acolo, ci trecu prin vestiare spre sala unde se afla bazinul de inot. Aerul umed, cald si cu miros de clor care ii invada narile fu de ajuns ca sa-l faca pe Chris sa tremure si sa-si piarda si ultima bruma de control. Inclestandu-si pumnii facu ceva ce nu isi imaginase nici in cele mai ireale vise ca ar putea: il musca de fund pe Blake care, cu un tipat ascutit, il elibera si se apuca cu mainile de fund. Vazandu-si şansa, Christian se chinui sa se ridice de pe podea, insa in panica care pusese stapanire pe el miscarile ii devenisera necoordonate si derutante si alunca pe prima dala uda pe care o intalni in cale. In patru labe incepu sa se tarasca, incercand disperat sa puna cat mai multa distanta intre el si bazinul imens, terifiat numai la simplul gand ca ar putea ajunge pe marginea lui. Imaginea sa scufundat si acoperit de apa, cu picioarele in sus si cu gura si nasul pline de apa ii facu sangele sa-i inghete in vene. Panica il paralizase si ii amortisr simturile intr-atat, incat nu simti si nici nu sesiza cand Brad il apucase de dupa umeri si il ridicase, tragandu-l dupa el. Il apuca de maini, iar Blake de picioare si incepura sa-l balanseze in aer intocmai ca pe o carpa veche si prafuita pe care doresc cu tot dinadinsul sa o scuture. Apoi brusc, fara nici un cuvant si fara nici o avertizare ii dadura drumul.

In secunda care urma, Chris isi recapata luciditatea, dar numai atat cat sa aiba ce pierde in momentul in care atinse apa. Gesticula panicat, lovind apa cu mainile si picioarele, in timp ce capul sau se lovi fundul bazinului. Picioarele ii erau in sus, undeva, incercand parca disperate sa se intoarca pe suprafata solida a uscatului cu sau fara restul corpului lui Chris. Cu narile infundate, cu gura plina de clor, baiatul se chinuia sa iasa la suprafata.

" O sa mor... o sa mor si nimeni niciodata nu o sa afle ce minuni chimice as fi putut realiza" gandi el, in timp ce strangea tare din ochi.

Acum isi dorea mai tare ca niciodata sa stie sa inoate. Sa nu ii fie frica de apa. Sa nu fie hidrofob.

Simti cum o ghera i se inclesteaza in piept si, disperat, vru sa strige dupa ajutor, insa tot ce reusi fu sa scoata niste bule care bolborosura in jurul capului sau. Vederea incepuse sa i se intunece cand, lovi cu piciorul o suprafata tare. Il puse si pe celalat pe fundul bazinului si se ridica in picioare, umplandu-si plamanii cu aerul binefacator. Incet incet, isi sterse fata de apa si deschise ochii, analizand ceea ce se afla in jurul sau. Apa din bazin ii ajungea pana la umeri, ceea ce, spre rusinea si fericirea lui insemna ca nu trebuia sa inoate, asa ca, cu pasi mici, se indrepta spre marginea bazinului. Ochii il usturau si simtea cum clorul ii inteapa narile si buzele. Impingandu-se in brate, reusi sa se ridice si sa iasa din piscina, cu gustul si mirosul de clor persistand peste tot in jurul lui. Nemultumit, isi sterse dintii cu limba.

- Trebuie sa ma spal pe dinti. fu tot ce mormai in timp ce se indrepta suparat si ud leorca ( spre marea distractie a celor pe care ii intalnea pe hol) inapoi in laborator.