╔═══════꧁꧂═══════╗

         Cearcănele vineții de sub ochii lui Sydney o făceau să pară mult mai bătrână. Absolut nimeni nu i-ar fi dat aproape douăzeci de ani, ci mai degrabă aproape treizeci sau treizeci și cinci.

         Și fata părea mult mai obosită. Ce-i drept, chiar era foarte obosită. Proiectele din ultima săptămână o oboseau mai mult decât de obicei, iar faptul că anumiți oameni încă investigau cazul morții fratelui ei o făceau să se simtă sleită de puteri.

         Oftă adânc și scoase ultima țigară din pachetul albastru de pe masă.
         Sydney obișnuia să își petreacă majoritatea timpului într-o cafenea la aproape două minute de campus. Toți colegii ei veneau la acea cafenea, dar la ora opt și jumătate, cafeneaua era goală, majoritatea adolescenților fiind la cursuri.

          Deși la începutul anului creața îi promisese mamei sale că se va strădui să învețe și să-l protejeze pe Jack, la aproape un an de la acea promisiune, Sydney uitase complet cuvintele pe care le rostise.

          Luă creionul deja tocit de pe masă, continuând să-și copieze notițele de pe un site pe care îl găsise întâmplator în timp ce naviga pe internet.
           Încercă să rămână calmă, deși la vederea paragrafelor imense, aruncase creionul, rezemându-și mai apoi capul de masa din lemn.

          Exact în acel moment, cineva deschise ușa cafenelei, răcoarea acelei dimineți intrând atât în încăpere, cât și în corpul fraged al lui Sydney.

          — O cafea cu lapte și două croissante, vă rog, se auzise o voce groasă urmată de un chicotic inocent și plin de fericire.

          Sydney își ridică ușor capul, privindu-i pe cei doi adolescenți care căutau din priviri locul perfect din cafenea.

          O fată cu părul nu prea lung chicotea încontinuu în timp ce asculta glumele băiatului. Părul ei ca de foc îi curgea pe spate precum valurile liniștite ale mării, în timp ce câțiva pistrui îi pătau fața în mod uniform și o făceau să pară oarecum mai drăguță.
          Sydney nu o privi mult, dar își mută privirea spre băiat și îi rămăsese ațintită asupra lui. Ochii lui de un verde liniștitor o înnebuneau, în timp ce părul creț și închis la culoare precum tăciunele o punea să-și imagineze o grămadă de lucruri. Câteva fire rebele îi acopereau fața intrându-i în ochi, dar băiatul le dăduse rapid după urechi, parcă încercând să aibă o imagine îngrijită.

          Abia după aceea fata realiză ce era în neregulă cu brunetul din fața ei: el era băiatul în brațele căruia plângea exact acum un an când găsise cadavrul fratelui său în baie.
         Și exact atunci își imagina cum îl sărută pe băiat și se joacă cu părul lui (fără ca măcar să-i știe numele).

         Încă își amintea de îmbrățișările lui călduroase care o făceau să se simtă în siguranță. Încă își aducea aminte mirosul puternic de vanilie înăbușit în mirosuri diverse de alcool pe care îl emana brunetul și mirosul pe care îl avea cămașa lui înflorată din acea seară. Încă îi simțea mâinile reci pe spatele ei, care o mângâiau. Și încă își amintea vocea lui groasă și tonul pe care îl folosise când îi spusese pentru prima dată ,,Ai încredere în mine. Ești în siguranță."

         Chiar dacă toate acelea s-au întâmplat acum un an, acum cei doi erau niște străini. Niște străini care doar s-au îmbrățișat. Cel mai probabil el era beat în acea seară și de aceea nu o respinse. Sau poate doar încercase să pară drăguț. Cert era faptul că ea îl recunoscuse, dar el nici nu se uită la ea. Măcar o clipă.

           Realitatea însă avusese altă părere. Deși Sydney se gândea numai la crețul din fața ei, alarma telefonului o anunță că peste cinci minute începe cursul de economie. În timp ce se pregătea să oprească alarma realizase că și fata roșcată de la masa vecină era în aceeași situație ca și ea.

           — În câteva minute îmi începe cursul de economie, spusese aceasta către băiat, grăbindu-se să-și termine croissantul.

           — Credeam că mi-ai promis că o să chiulești și de la cursul ăla. Săptămâna asta are loc din nou o petrecere acasă la Billie și fac pariu că tu preferi să faci teme în loc să te distrezi alături de mine, spusese băiatul destul de serios, bând cu poftă din pahar cât mai rămăsese din cafea.

           — Sam, nu mai încerca să mă corupi. Am nevoie de o notă de trecere, altfel se va sfârși destul de prost.

           Din momentul în care Sydney îi auzise numele băiatului, își strânsese toate lucrurile și le înghesuise în rucascul ei negru, pregătindu-se să iasă din cafenea.

          Pentru acea zi, își atinsese scopul.

Sam. Numele lui era drăguț, dar probabil prea simplist. Deși numele i se potrivea perfect, din priviri, fata nu putea spune prea multe despre personalitatea lui.

           Înainte de a pleca, își luă jacheta de piele neagră de pe spătarul scaunului și își aranjă puțin rochia turcoaz presărată cu destul de multe buline albe de dimensiuni inegale.
         Sandalele sale mângâiau podeaua alunecoasă în timp ce se îndreptă spre ieșire cu pași destul de mărunți.

           În acel moment, Sam își îndreptă privirea spre rochia ei, mai exact spre partea din spate a rochiei și începu să fluiere.
          Creața își pusese mâna pe partea din spate a rochiei, trăgând de ea și crezând că aceasta se ridică mai sus decât trebuia.

          — Ai un talent formidabil de a face fetele să se simtă stânjenite, îi reproșase fata lui Sam, luându-și poșeta de pe celălalt scaun.

— Ești cumva geloasă? Pot să te fac și pe tine să te simți așa, dacă vrei, râsese crețul, replica lui făcând-o pe fată să iasă din cafenea precum un vârtej.

Era adevărat. Talentul lui Sam era acela de a face fetele să se simtă stânjenite și să se îndepărteze de el, dar Sydney rămăsese în memoria lui încă din acea seară.

Nu-i dăduse prea multă importanță cât fusese în cafenea, deși în mintea lui se derulau precum un film imaginile pline de compasiune dintre cei doi.
Părul ei lung și creț și cel mai probabil buzele sale trandafirii din seara aceea îl făceau să se gândească ore-n șir la ea și la cum era dacă profita de situație și făcea alte lucruri împreună cu ea.

╚═══════꧁꧂═══════╝

ok so that's it. am publicat și primul capitol, deși nu s-a întâmplat mare lucru))

voiam să-l mai lungesc puțin, dar după aceea probabil ieșea mai nașpa decât e acum, zic și eu

but hope u like it bc eu chiar m-am chinuit să intru în pielea lui sydney și la început mi se părea destul de greu, dar după ziua de azi, am început s-o înțeleg și am scris ultimele paragrafe mult mai ușor oop [i just exposed myself again]