*porniți melodia de la media. am scris capitolul cu ajutorul ei și din perspectiva mea, chiar se potrivește cu tematica acestui capitol*
╔═══════꧁꧂═══════╗

Ochii lui Sydney priveau obosiți ecranul laptop-ului, în timp ce creierul ei încerca să deslușească enigma scrierii unui eseu despre feminism.

Literele dispăreau de fiecare dată când fata clipea, iar cearcănele proeminente de sub ochii ei o îndemnau să se așeze pe patul ei și să cadă într-un somn adânc.
Scurmând printre literele scrise cu un font destul de măricel, creața își căuta cuvintele ce nu-i mai aparțineau. Niciuna dintre ideile apărute în mintea ei nu se mula pe tema cerută de profesoara ei de psihologie.

Telefonul fetei se afla pe pat, vibrând de câteva ori. Sydney se ridicase de la birou, reușind să ia o pauză de la munca mult prea grea la care fusese supusă chiar de subconștientul ei.

'Am vorbit cu Sam. În câteva minute va veni ca să discutați.'

Citi mesajul roșcatei, iar lacrimile începuseră să-i năpădească ochii care și așa erau deja extenuați. Chiar dacă cele două făcuseră schimb de numere de telefon și începuseră o relație de prietenie, Sydney încă nu se obișnuise cu ideea că trebuia să vorbească cu Sam și să-și îndrepte greșeala pe care, o făcuse inconștient.

— Nu vreau să fac asta, gândi cu voce tare, începând s-o doară armurile rănite de armele de timp.

Și fata se spânzurase de un gând, vrând ca toate urmele trecutului să nu-și pună pata pe vremurile prezente. Dăduse o fugă până la noptiera mică de lângă pat, deschizând din nou sertarul magic care peregrina prin ea, în spațiul amorțit, bucuri eterne.

Și luă seringa plină de lichid negru, care urma să ajungă în venele ei, dar nu apucase să facă nimic, căci Sam intrase în camera ei exact când aceasta își infise obiectul din sticlă în mână.

Pentru prima dată, faptul că băiatul fu nesimțit și nu bătu la ușă înainte de a intra o bucură pe Sydney. Vocea lui joasă se auzea înfundat, sunând ca niște fragmente dintr-o melodie melopeică.

Băiatul își plasase mâinile pe umerii ei, strângând cu putere de aceștia în timp ce scutura corpul fraged al lui Sydney.

- Sydney, dă-o dracului de treabă! Nu te mai autodistruge! țipă nervos crețul, întreaga stare de inconștiență care părea că o acaparase pe fată pierise.

Și amândoi se opriseră. Pentru o clipă, amândoi ascultaseră muzica mută compusă de inimile lor și își uniseră mâinile, luând parte la valsul lent și ferm creat de sufletele lor îndurerate.
Prin venele amândurora alerga tăcerea susținută într-un mod indirect de durere. O durere atât de mare și de infernală care crease în scurt timp în colțurile ochilor lui Sam niște lacrimi sclipitoare.

— Sunt bine, spuse Sydney cu greu, ștergându-i lacrimile băiatului.

— Nu. Nu ești bine și cred că toată lumea a observat asta.

— Sunt stresată cu toate proiectele și referatele pe care trebuie să le fac. Până și cea mai mică greșeală m-ar putea costa enorm.

Și atunci creața începuse să plângă. Știa că nu acela era motivul pentru care era atât de abătută, iar comportamentul băiatului din acele momente o făcea să se simtă îngrozitor. Parcă pentru prima dată, timpul nu-și deschidea o clipă în care să pătrundă fata, ci o lăsa de izbeliște în lumea în care aproape toți goneau după fericirea imaginară care inflorise în mințile lor murdare.

Sam o strânse puternic în brațe. Acela fusese singurul gest pe care îl putea face pentru ea. Simțea că nici o mie de cuvinte nu valorau cât o îmbrățișare sinceră și călduroasă, care putea să transmită toate sentimentele nedeclarate.

— Ai nevoie de somn, îi șopti la ureche, sărutându-i-o după aceea.

— De fapt, am nevoie de tine, spusese Sydney cu o ușoară ezitare, crezând că replica ei demonstra cât de slabă putu fi pe moment.

— Nu, nu ai nevoie de mine.

Dar creața i-o luase înainte, forțându-l să-i cuprindă talia cu mâinile în timp ce aceasta își lipise buzele de ale lui mai rapid ca niciodată. În primă fază, Sam rămăsese ușor surprins, dar intrase în jocul fetei la scurt timp după aceea.

Și corpurile lor se atrăgeau unul pe celălalt în jocul aparent inocent și plin de amor pe care cei doi adolescenți îl creaseră în urma sărutului lor. Fiecare parte din corpul lui Sydney vibra, în timp ce Sam își făcea griji din ce în ce mai mari, deoarece așa ceva nu-i stătea în fire fetei din fața lui, dar nici nu se gândise să strice întreg momentul cu vreo replică de-a lui.

— Sydney, oprește-te. Nu ai mintea limpede și faci niște lucruri tâmpite, spuse Sam îndepărtând-o cu totul pe fată de lângă el.

— Dar tu tot ziceai că suntem suflete pereche, îi replică creața privindu-l în ochi.

— Nu mă înțelege greșit, dar sunt mai mult decât sigur că tu nici în o mie de ani nu m-ai fi sărutat.

Atunci fusese momentul în care Sydney chiar se trezi la realitate. Chiar îl sărutase pe băiatul din fața ei?

Aceasta își coborî privirea, îndreptându-se spre patul ei, în timp ce se gândea la toxicitatea gestului pe care tocmai îl făcuse. Se așezase pe pat, poziționându-se cu fața către peretele de culoare bej.

- Vrei să dormi?

Și când îi auzi din nou vocea iritantă a lui Sam, Sydney își adusese genunchii la piept, dându-și ochii peste cap.

Sam se așezase pe marginea patului, luând o pătură destul de moale cu care reușise s-o învelească pe creață. Inima lui bătu de trei ori mai repede în momentul în care se așeză în spatele ei, cuprinzându-i corpul cu brațele, reușind, într-un fel sau altul, s-o îmbrățișeze și să-i transmită întreaga căldură din corpul lui printr-un sărut aplicat pe umărul ei.

Sydney simți cum realitatea se dilata în niște simboluri mult prea drăguțe pentru ea și percepția ei. Se întoarse spre Sam, unindu-și mâinile din nou.

— Îmi pare rău, reușise Sam să spună pe un ton abia șoptit, în timp ce ochii lui nu se mai săturaseră s-o privească pe acea fată care-l ținea de mână.

Și apoi, după o oarecare ezitare, își apropie chipul de al ei, sărutând-o lung pe buze, încercând să se revanșeze pentru toate momentele în care o disprețuise.

╚═══════꧁꧂═══════╝

huh, nici nu știți cât de tare m-am bucurat când am scris acest capitol. totul e destul de siropos, deoarece trec printr-o perioadă destul de... eh, asemănătoare cu a celor doi. (chiar dacă ei încă nu sunt siguri dacă se plac sau nu :>)

sper că vă place capitolul și sunteți cel puțin la fel de multumiți ca mine atunci când îl terminați de citit. <3 (btw scuze pentru greșeli)