╔═══════꧁꧂═══════╗

- Nu o să permit nimănui să moară așa cum a murit fiul meu! țipase directorul în microfonul de pe birou, toți adolescenții aflați în facultate urmând să sară ca arși.

- Păcat că el nu știe cum a murit Jordan... murmură Billie mai mult pentru ea, rămânând calmă și încerând să nu atragă atenția celor din jur.

Dar oarecum dăduse greși, deoarece Owen își întoarse privirea spre fata cu părul alb fix în momentul în care i se păruse că-i auzise vocea.

- E totul în regulă? își permise băiatul cu păr lung să întrebe, iar Billie își dăduse ochii peste cap.

Acesta își plecase capul, continuând să se joace cu furculița prin farfuria goală care-i fusese oferită de doamnele trecute de prima tinerețe de la cantină. Bineînțeles că mâncatul la cantină era, mai nou, doar un pretex pentru a petrece puțin timp împreună cu Billie.

În timp ce amândoi se adânciră în tăcere, Owen încerca să nu mai privească atât de intens lentilele în spatele cărora se ascundeau ochii blânzi de culoarea smaraldului care-i colorau fața fetei.
Chiar dacă brunetul mai avea puțin și se pierdea prin ochii ei, Billie încerca din greu să termine de citit cartea pe care începu s-o citească la rugămințile unei profesoare.

- ,,Departe de lumea dezlănțuită"? o întrebă Owen în momentul în care reușise să vadă coperta destul de deteriorată pe care o avuse cartea. E o carte foarte bună.

- Crede-mă că nici nu știu ce citesc. Știi foarte bine că doamna Monaghan are câte o carte pentru fiecare, iar acum o săptămână a zis că asta mi se potrivește.

- ,,O femeie tânără și încăpățânată se joacă în permanență cu inimile bărbaților care îi ies în cale. Asta până în ziua în care propria ei inimă este frântă și viața sa scapă de sub control, iar singura persoană care o mai poate ajuta vrea să plece de lângă ea." De ce crezi că ți s-ar potrivi așa ceva?

Și exact atunci, satelitul iubirii începu să se rotească prin capul fetei cu păr alb, în timp ce privirea-i mătura gunoiul de timp pierdut și greul o apăsă tot mai tare.
Ridicându-și ușor privirea, ochii lui Billie se întâlniseră cu cei a lui Owen, temperatura crescând brusc în ritm de termometru pentru amândoi. Parșivele sentimente ale fetei o împingeau spre păcat, în timp ce în interiorul ei începuseră să țipe glasuri mute în marea de tăceri.

Și fata începu să aibă furnicături în întregul corp, chiar dacă mintea ei scurma printre litere, căutând cuvinte care nu-i aparțineau. Își dorea din tot sufletul să poată spună ceva sau cel puțin să-i explice băiatului despre iubirile ei eșuate, dar nu știu cum, Billie reușise să tragă obloanele de la geamul sufletului ei spunând:

- Mă duc să-i înapoiez cartea doamnei Monaghan.

- Pot să vin cu tine? a mia întrebare pusă de băiat o făcuse să se enerveze și să-și bage căștile-n urechi pentru a-i uita vocea.

- Nu. Poate ne vedem cu altă ocazie... încerca Billie să spună pe un ton cât de cât prietenos, luându-și rucascul de pe jos, urmând să-l lase pe brunet cu ochii-n soare și cu nenumărate întrebări ale căror răspunsuri zăceau încă în mintea ei.

,,Bist du bescheuert!"¹ gândi Owen în sinea lui, îngropându-și fața în palme și lăsându-și propriile-i gânduri să se hrănească cu idei alterate despre el și Billie. Idei care-l făceau să regrete din tot sufletul că o întâlnise, o lăsase să-i intre în minte și mai presus de toate că-i dădu frâu liber să se plimbe nestingherită pe ici-colo, presărând iluzii și gânduri amoroase, care aveau să-l distrugă mai apoi.

În momentul în care și-o imaginase pe Billie stând lângă el, pe marginea unui lac, lăsându-l să-i citească cu voce tare poeziile ciudățele făcute despre ea îi pică brusc fisa.

La naiba! La naiba La naiba!

Nu. Nu putea fi real. Brunetul nu accepta nici în o mie de ani că se îndrăgostise fără voia lui de fata care-l ignoră de mult prea multe ori. Ochii verzi, părul lung și sclipitor, zâmbetul șters care în ciuda vremurilor transmitea căldură și timiditatea din unele momente îl făcuseră pe băiat să smulgă întuneric chiar din interiorul lui, încercând să fie mai pozitiv ca niciodată.

Chiar dacă se gândea la paradisul care stătea ascuns în spatele chipului de zeiță cu care era înzestrată Billie, știa că totul era în zadar. Știa că o fată ca ea n-ar fi stat până-n zori alături de el. O fată ca ea n-ar fi vorbit despre cărți, animale și încălzire globală. Cu toate astea, o fată ca ea îi făcu genunchii băiatului să se înmoaie de fiecare dată când cei doi făceau contact vizual, iar ea încerca să-i zâmbească.

- Owen! îi auzi dintr-o dată vocea lui Sydney, urmând ca aceasta să se așeze lângă el și să-l îmbrățișeze călduros, așa cum obișnuise să facă încă de când îl cunoscuse.

Sam apăruse imediat în urma ei și se așezase în fața lui Owen, privindu-i pe cei doi prieteni cum se îmbrățișează și își transmit unul altuia cele mai plăcute sentimente.

- Ce-i cu fața asta? Zici că au murit toate animalele de pe planetă din cauza noastră, spusese creața mângâindu-i obrazul brunetului cu delicatețe, urmând să-i dea o șuviță de păr după ureche.

- Sydney, asta chiar se va... Nu mai contează, încercă Sam să spună, dar privirea ucigătoare a fetei îl făcuse să se oprească și să-și revizuiască viitoarele acțiuni.

Owen chiar încerca să se deschidă în fața prietenei lui, dar în același timp căuta sentimente prin iubirile de negăsit din sufletul său. Dintotdeauna el fusese obișnuit să câștige și să-i ajute pe alții, dar atunci parcă devenise scârbit de-atâtea glorii și începu să alerge spre eșecul care-i îmbrăcă chipul angelic al fetei pe care toată lumea o numea Billie.

- Cred că m-am îndrăgostit... spuse pe un ton abia șoptit, sprijinindu-și capul de umărul lui Sydney.

Aceasta își unise mâna cu ai ei, gest care-l făcu pe crețul din fața lor să se strâmbe și să-și întoarcă privirea.

- Nu ești nici prima și nici ultima persoană care se îndrăgostește. Nu mai fi așa dramatic și spune-ne odată cine e tipa... sau tipul, îi răspunse Sam deja plictisit, în timp Sydney parcă mai avea puțin și îl ucidea din priviri.

- Poți, te rog, să taci? îi spuse fata pe un ton calm, făcând o pauză lungă după fiecare cuvânt rostit, pauză care nici măcar nu-l sperie pe Sam atunci când acesta răspunse negativ întrebării adresate de Sydney.

Brunetul își făcuse curaj, fiind ușor amuzat de schimbul de replici dintre băiatul și fata care niciodată nu fuseseră atât de apropiați. Le putea citi fericirea pe chipurile pălite de stres și oboseală, fapt care încet-încet devenea iritant pentru el.

- Simt ceva mai mult pentru Billie, chiar dacă din atitudinea ei cred că vom fi prieteni pentru tot restul vieții.

- Ai dreptate. Nu prea ești genul-

- Sam, ți-am zis să taci odată din gură! i-o tăiase Sydney mai rapid ca niciodată, urmând să-și dea ochii peste cap, privindu-l pe creț foarte atent. Nici tu nu ești genul meu.

Atunci Owen își dădu seamă că avea dreptate. Cei doi erau mai apropiați ca niciodată și în sfârșit renunțaseră la replicile lor insuportabil de drăguțe, care fuseseră înghițite de un întuneric pur odată cu lumina.

- Spui asta pentru că ți-am zis azi-noapte că am deviație de sept? Haide Sydney, nu-ți mai da atâta importanță și mulțumește-mi că nu te-am lăsat să mori.

Sydney făcu brusc ochii mari, dorindu-și din toată inima ca în acel moment cantina să fi fost pustie, însă cei peste douăzeci de elevi aflați în încăpere își întoarseră privirile spre cei trei, urmând să șușotească vrute și nevrute despre ,,relația" dintre Sam și Sydney.

- V-ați petrecut seara împreună? întrebă Owen plăcut surprins, urmând s-o privească pe creața care avea fața mai albă ca niciodată.

- Da. Și întreaga noapte. Sydney mai avea puțin și ocupa întreg patul, spuse Sam și mai tare, lăsându-i pe cei din jur să inducă cam ce putuseră face cei doi noaptea trecută, gest care o făcu pe fată să se ridice brusc de la masă și să fugă undeva departe de ochii lumii.

╔═══════꧁꧂═══════╗

[Bist du bescheuert!¹ = (tradus din germana) Ești un prost!]

okaaay so știu că am postat capitolul ieri [după mai bine de o lună în care n-am scris nimic], dar l-am băgat azi-dimineață în ciorne și de atunci tot scriu la el, pentru că după ce l-am mai citit o dată am realizat că nu-mi place mai deloc.

capitolul ăsta trebuia să fie mai liniștit [și chiar așa a fost în primă fază] și să-i aibă în prim plan pe owen și billie, dar bineînțeles că nu m-am putut abține și am adăugat ceva mai ,,interesant".

sper să vă placă și să recitiți și această versiune care mie personal îmi place mult mai mult.