╔═══════꧁꧂═══════╗

          În timp ce Billie stătea pe patul din camera de cămin a lui Sydney și încerca să deseneze ceva, creața se plimba agitată de colo-colo încercând să se îndulcească cu bucuriile amare ce-i străfulgerau mintea. Imaginile din acea zi îi biciuiau ochii deschiși cu cheia uimirii, făcând-o să uite total de viața pe care o avusese înainte de a se întâlni cu Ben.

          - Cred c-ar trebui să iei o pauză, o sfătui fata cu părul alb în timp ce-și dădu jos căștile din urechi, lăsând muzica să i se scurgă încet din timpanele aproape sparte.

          - Ție ți-e ușor să spui asta. Tu nu te confrunți cu o problemă la fel de mare ca a mea.

          - Poate problema mea nu-i la fel de mare ca a ta, dar eu mă confrunt cu Owen. Cum ar trebui să interpretez ,,sentimentele" unui tip care până acum a fost îndrăgostit doar de natură? își dădu Billie ochii peste cap, ceea ce o făcuse pe Sydney să se așeze lângă ea.

           - Vrei să vorbim despre asta? Owen e cel mai bun prieten al meu și cred că discuția asta l-ar ajuta și pe el, dar și pe mine.

          Într-adevăr, Billie simțea ceva pentru el, dar nici ea nu era sigură de tot ceea ce se întâmplase în interiorul ei. Simțea că toate sentimentele ei explodau, din multe acumulări trăite, făcând-o să încalce multe secunde stând pe gânduri, minutele ajungând s-o înjure. Rănile vechi provocate de anumiți băieți o chemau la calde vindecări, așa că se așezase mai bine pe pat, nu înainte de a o îmbrățișa pe Sydney.

          Adevărul era că fata din fața ei dădea cele mai bune îmbrățișări și ar fi putut-o îmbrățișa și o sută de ani, căci senzația de căldură care-i pătrundea în corp rămânea neschimbată.

          Chiar dacă ambele fete își doriseră ca acel moment să dureze cât se poate de mult, să fie infinit chiar, telefonul lui Sydney care vibrase distruse întreaga atmosferă.

          'Ieși afară în cinci minute. Te aștept.'

          - Ești în relații bune cu Sam acum? reuși fata cu părul alb s-o întrebe, însă creața evitase din plin întrebarea.

          - E destul de complicat, dar sper că nu te superi dacă voi pleca. Nu-mi stă în fire să fac așa ceva, dar pare a fi o urgență, se plânse Sydney, ridicându-se rapid din pat pentru a-și lua paltonul lung din cuier.

          - Firește că nu mă supăr. Poate reușiți să vă reparați relația cumva...

          - Nu suntem împreună!

          Billie nici nu apucă să mai spună ceva, căci creața o zbughise pe ușă, lăsând-o pe aceasta singură în cameră. Dându-și ochii peste cap, își băgase din nou căștile-n urechi, continuându-și desenul.

          În timp ce Sydney cobora scările, mintea ei se gândea la un singur lucru: faptul că Ben era sufletul ei pereche. Cum putea să-i spună așa ceva lui Sam? Chiar dacă fata era o gură spartă câteodată, nici nu se gândi, măcar o secundă, să-i spulbere visele crețului.

          Ieși din cămin și ochii ei se opriră brusc, încercând să analizeze peisajul care tocmai se formase înaintea ei: Owen și Sam, stând sprijiniți de o mașina băiatului cu păr lung, ținând fiecare câte un buchet de flori mână. Brunetul era îmbrăcat cu același hanorac verde de la Champion, o pereche de blugi și veșnicii lui adidași murdari, având părul prins într-un coc destul de dezordonat, câteva fire din părul lui acoperindu-i fața.
          Sam însă voia să facă o impresie mai bună. Își luă pentru prima dată cămașa lui albastră cu model hawaiian de care tot îi povestise lui Sydney, perechea lui de blugi negri, geaca de piele, cureaua de aceeași culoare și bocancii care păreau ca-i sunt mari completând întreaga ținută.

           Înainte ca fata să poată spune ceva, întreaga ei admirație și poate chiar și fluturii ei din stomac dispăruseră în momentul în care văzu că Sam îi dăduse ambele buchete băiatului cu părul lung.

           - Crezi că lui Billie îi vor plăcea? o întrebă Owen, făcând câțiva pași în față, în timp ce Sam se pregătea să-și aprindă o țigară.

          Sydney dădu lent din cap, pregătindu-se să întrebe care era rolul mașinii sau de ce cei doi adolescenți aleseseră să se gătească în așa fel.

          - Iar domnișoara aici de față, Sydney Melanie Nelson, tu vii cu mine.

          Și parcă un tun de bucurie o bombardă pe creață în momentul în care îi auzise replica lui Sam, zbughind-o spre mașină, nu înainte de a-l îmbrățișa pe Owen și de a-i ura baftă cu Billie. Apoi, cu pași mici se apropie de Sam, acesta îmbrățișând-o.

          Era un sentiment atât de ciudat, mai ales că băiatul cu păr creț nu obișnuia să-și exprime emoțiile prin gesturi. Mâinile lui calde care se așezaseră pe spatele ei o făceau să se simtă în siguranță, în timp ce buzele lui moi care i se lipiseră dintr-o dată de gât o făcuseră să tresară pe neașteptate.

          - Ador când faci asta, îi zâmbise băiatul, aplicându-i un sărut delicat pe frunte. Acum urcă în mașină, avem un drum destul de lung de parcurs.

          - Asta nu e cumva mașina lui Owen?

          - Întrebările tale distrug momentul. Doar taci și fă ce ți-am zis.

          Fără să mai spună ceva, Sydney se urcă în mașină. Privi scurt cerul întunecat, apoi luna care clipi din ochiul ei semiînchis, pulverizând lumea cu lumina slabă pe care o producea. Îl analiză cu atenție pe Sam, a cărui privirea era ațintită asupra drumului, doar muzica slabă care provenea de la radio-ul mașinii reușind să destindă atmosfera.

           Melodia ,,I Wanna Be Your Girlfriend" de la Girl in Red începu să răsune în întreaga mașină în momentul în care creața roti butonul destinat volumului. Băiatul nu avusese nicio reacție, mai degrabă rămase concentrat asupra drumului, încercând s-o ignore pe fata de lângă el care cânta ca ultima bezmetică.

          - Mi-ar plăcea ca cineva să compună un cântec despre mine, spuse Sydney încrucișându-și brațele la piept.

          Sam doar zâmbi și îi spuse fetei să deschidă torpedou-ul mașinii, urmând ca aceasta să scoată un caiet cu coperta roșie, foarte uzat și cu paginile aproape galbene. Se încumetă să-l deschidă, pe prima pagină fiind scris frumos, cu litere de mână: ,,Proprietatea lui Samuel Petterson".

           - Pe bune? Poți să fii mai clișeic de-atât? Cine mai scrie așa ceva pe prima pagină a unui caiet? Nu e ca și cum ți l-ai pierde într-o bună zi și cineva ar vrea să ți-l înapoieze.

           Își dădu ochii peste cap, dând paginile și rămânând șocată de urmele pe care le lăsase creionul pe bucățile de hârtie din fața ei. Creței îi veni foarte greu să creadă că Sam era autorul acelor desene care erau mai mult decât minunate, dar își trecu degetul mare peste pagina pe care era desenat un cuplu, zâmbind involuntar. Pe următoarea pagină era desenată o fată cu păr creț, iar aceasta își dăduse imediat seama la cine se gândi băiatul când făcuse toate acele desene.

           Aceasta descoperi undeva cam pe ultima pagină a caietului câteva rânduri scrise foarte lizibil, dar în același timp și foarte mic, ceea ce o făcu să-și mijească ochii, dar își pierdu rapid interesul când realiză că acele rânduri erau scrise în franceză.

,,Tu es belle comme une fleur,
Tu n'es qu'un ingrat.
J'ai écrit beaucoup de paroles de toi
Mais je sais que ça
Je n'aurai pas de courage de les lire
À voix haute..."¹

          Acele șase rânduri o făcuseră pe Sydney să se simtă atât de specială, chiar dacă știa că cel mai probabil crețul împrumutase acele cuvinte și le așezase pe hârtie de dragul de a o impresiona. Totuși, rândurile acelea îi încuiaseră toată ura și sentimentele negative într-o cameră ascunsă din inimă, câteva furnicături începând să-și facă prezența în peisaj.

          Strânse caietul cu putere la piept, uitându-se la Sam cu o oarecare teamă gândindu-se că, într-o zi, acesta ar putea dispărea din viața ei pentru totdeauna. Poate chiar acesta era motivul comportamentului ei prostesc și disprețuitor față de el. Până în acel moment ea nu realizase că îl putea pierde pe Sam în orice secundă, de aceea se comporta exact așa cum voia cu el.

          - Am ajuns, spuse scurt crețul, coborându-se din mașină și așteptând-o pe Sydney să facă același lucru.

          Aceasta analiză mai bine locul în care Sam tocmai o aduse. Norii cenușii erau ca și un bandaj pentru luna care mai avea puțin și-și pierdea din strălucire. Noaptea cu vise moarte încă nu se născuse, întreg peisajul fiind plin de viață, transmițând un cântec la fel de vesel precum dansul picăturilor cerești care se iveau din când în când.

          Însă, trecutul mârșav al fetei i se strecură tiptil în inimă, crescând în umbra vieții ei și umplând-o de energii negative. Își amintea perfect acea seară în care toate nespusele cuvinte ieșiseră afară și cum fiecare părticică din corpul ei striga după ajutor, ea fiind prada unor atingeri răpănoase din partea omului care îi distruse viața. Toate cuvintele ei ilicite loveau în plagiat în momentul în care băiatul care trebuia s-o protejeze alese să își bată joc de ea în cel mai crunt mod posibil.

          Și parcă timpul se opri în loc atunci când acele scene infecte i se derulau în mintea supraîncărcată, dorindu-și să călătorească spre moarte și să nu se întoarcă din drum.

          Totuși, la rugămințile lui Sam se dădu jos din mașină, urmând să se așeze pe pătura de picnic care era așezată perfect pe iarba rece și aproape udă. Își aduse genunchii la piept, privind cu o oarecare tristețe panorama Berlinului, încercând să păstreze o distanță considerabilă față de băiatul de lângă ea. Îi era atât de frică încât nici simpla lui prezență nu-i mai domolea inima care bătea foarte repede.

          - Syd... Știu că am fost un nemernic în ultimul timp, dar m-am comportat așa pentru că nu am știut ce simt. Nu știam dacă e ceva temporar sau dacă îmi place doar fizicul tău... Ideea e că vreau să fac chestia asta oficială, iar acum cred că-i cel mai potrivit moment, spuse băiatul pe un ton domol, apropiindu-se extrem de mult de fată, doar pentru a-i săruta urechea.

          Speranța din glasul lui Sam îi hrănea creței visele care incepeau să moară, făcând-o să se gândească la ce era mai rău.

          - Stai calmă, nu vreau să te cer în căsătorie. Deși... Am în plan să fac asta cândva. Pe moment vreau doar să te întreb dacă vrei să fii iubita mea... într-un mod oficial.

          Ea se gândi de două ori înainte de a vorbi. Chiar dacă ea și crețul iubeau aceeași frază încă nerostită, adică ,,Te iubesc!", nu o rostiseră niciodată, de frica tăcerii. Sydney era conștientă că prin relația lor ea urma să-și hrănească subconștientul cu idei false care probabil că urmau să-i provoace amărăciune atunci când cei doi o vor lua pe drumuri separate.

          ,,De ce să mă implic într-o catastrofă când pot să o evit?" gândi în sinea ei, dar mai apoi își dădu seama câte făcuse Sam pentru ca acea ,,întâlnire" să iasă perfect. Îi împrumută mașina lui Owen, o aduse pe fata la naiba-n praznic, doar ca aceasta să poată vedea orașul și să-și relaxeze ochii cu imaginea pe care cu siguranță n-o mai vedea curând, scrisese nenumărate poezii despre creața pe care aparent o iubea, iar ea urma să-i spulbere toate visele. Acest lucru începu să devină o tradiție pentru cei doi.

          Înainte de a-i face cunoștință băiatului cu realitatea care era mult prea cruntă pentru el, Sydney se apropie de el. Fără să mai spună vreun cuvânt, își înecă toată tristețea în ochii lui pe care putea să-i privească pe vecie. Îi sărută scurt maxilarul, urmând să-i aplice un sărut lung pe buzele trandafirii care până atunci erau întredeschise. Acesta o apucă de talie, făcând ca distanța dintre ei să fie inexistentă, iar sufletele amândurora să se unească pentru a forma unul singur.

          Sam se așeză mai bine pe pătură, Sydney fiind deasupra lui. El întrerupse momentul pentru o clipă, doar pentru a-i privi fața fetei care, în ciuda luminii foarte slabe, părea că radiază de fericire. Îi dădu o șuviță de păr după ureche, doar ca mai apoi s-o lase să-și odihneasca capul pe pieptul lui, ascultându-i bătăile inimii.

          - Sam, oricât de mult te-aș iubi, nu m-aș ierta niciodată dacă acțiunile mele ți-ar frânge inima. Știu că meriți ceva mai bun, fix de aceea nu vreau să fiu iubita ta... îi șopti Sydney cu greu, ridicându-și capul pentru câteva secunde. Putem rămâne prieteni în schimb.

          - Prietenii nu se sărută. Prietenii nu se îmbrățișează în felul în care te îmbrățișez eu pe tine. Știi foarte bine cât de greu îmi va fi să mă uit la tine și să mă abțin din a-ți devora fiecare parte din corp cu privirea. Dacă tu crezi că asta e cel mai bine pentru amândoi, așa să fie.

          Tot momentul era ruinat. Sam se ridică de pe pătură, îndreptându-se tăcut spre mașină, cu Sydney pe urmele lui.

          Și atunci, atmosfera îngheță brusc, ceea ce îi forță pe cei doi să se comporte ca niște străini pe tot parcursul drumului. Sam nici măcar n-o mai privi pe Sydney din când în când cu coada ochiului, iar aceasta se uita pierdută pe geam, încercând să uite tot ce s-a întâmplat între ei.

***

          După ce Sam o lăsă pe Sydney în fața  căminului și plecase în locuri cunoscute numai de el cu mașina lui Owen, fata își dădu ochii peste cap și oftă adânc, știind că una dintre cele mai mari frici ale ei se adeverise. Îl pierduse pe creț probabil pentru totdeauna, dar ea știa că așa era mult mai bine. De ce trebuia să fie împreună cu el, dacă își întâlnise sufletul pereche? De ce trebuia să fie împreună cu el doar pentru a-și astupa rănile si pentru a-și rezolva problemele personale? Sam merita ceva  mult mai bun decât ea, iar asta se vedea de la o poștă.

           Fiind deja mult prea obosită pentru a gândi limpede, Sydney deschise ușa camerei de cămin, făcând ochii mari în momentul în care îl văzu pe Owen stând în patul ei și privind în gol.

           - Nici ție nu ți-a mers bine cu Billie? îl întrebă creața, așezându-se exact lângă el pentru a-l putea îmbrățișa.

            - M-a refuzat. A zis că niciodată nu ar putea fi îndrăgostită de mine, indiferent de ce aș încerca să fac, spuse băiatul cu păr lung în timp ce un oftat lung îi părăsi buzele.

            Sydney îl luă de mână, zâmbindu-i trist în timp ce Owen își sprijini capul de umărul ei. Amândoi sufereau din dragoste, chiar dacă Sydney se simțea vinovată și începu să se gândească la Ben, iar sentimentele lui Owen și implicit inima lui fuseseră zrobite într-un mod mult prea direct.

           - Billie categoric nu știe ce pierde, încercă Sydney să-l înveselească pe băiatul de lângă ea, chiar dacă acesta păru pierdut printre gânduri.

           - Acum nu e vorba neapărat de Billie. Colegul meu de cameră cred că e din nou la ceva petrecere și am văzut că Sam a plecat cu mașina mea-

           - Poți dormi la mine, spuse rapid fata, nelăsându-l pe brunet să-și termine fraza.

           Acesta se strâmbase, neștiind dacă ar trebui să accepte propunerea celei mai bune prietene a lui sau să o refuze, doar pentru a nu face lucrurile prea ciudate. Însă, în momentul în care aceasta se așezase mai bine în pat, privindu-l cu un zâmbet uriaș pe față, se așezase lângă ea încercând să păstreze o distanță destul de mare față de ea.

           - Nu trebuie să stai la zece metri de mine, promit că nu te mușc, chițăi Sydney în timp ce își afundă capul în perna moale.

           - N-o să fie prea ciudat că ne apropiem atât de tare?

           - Owen, imaginează-ți că sunt Billie, bine? O să vezi că n-o să ți se pară nimic ciudat dacă faci asta.

           - Atunci... tu ar trebui să-ți imaginezi că sunt Sam? râse băiatul cu păr lung, Syndey apropiindu-se de el pentru a-i săruta obrazul.

           - Cred că da. O să-mi fie cam greu să mi te imaginez ca cel mai enervant băiat din lume, dar voi încerca, spuse creața, replică care-i făcu pe amândoi să chicotească în timp ce își împreunaseră mâinile, zicându-și ,,Noapte bună!".

╔═══════꧁꧂═══════╗

"Tu ești frumoasă ca o floare
Mereu îmi dai fiori
Am scris multe versuri despre tine
Dar știu ca niciodată
N-o să am curaj să le citesc
Cu voce tare..."¹

vai de mine. i stan sydney and owen's friendship sincer :)

am terminat și capitolul ăsta care e cam lung. mi-am propus ca și viitoarele capitole să fie la fel de lungi, deoarece vreau să nu lungesc povestea prea tare.

ca de obicei, sper că v-a plăcut și sper că sunteți ok cu toate chestiile astea și școala online. sper să aveți o săptămână frumoasă și să ne vedem cât mai repede, chiar dacă nu știu când voi mai posta. (probabil săptămâna viitoare)