╔═══════꧁꧂═══════╗

Owen reușise să cheme poliția. Deși mai nimeni nu știa cine fusese prima persoană care ajunsese la fața locului, părul alb a lui Billie care era pătat de sânge dădea de înțeles că ea ar fi fost acea persoană.

Fiecare parte a corpului îi tremura în timp ce ea încerca să-și șteargă câteva pete de sânge de pe față. Era speriată, iar în jurul ei se aflau doar două persoane: Owen și cadavrul lui Jordan.

Jordan era fiul directorului și toată lumea știa că el obișnuia să fie sufletul petrecerilor, însă în acea seară nu mai reușise să ajungă pe ringul de dans. Fusese omorât exact ca și Jack, fratele lui Sydney, iar în momentul în care Billie intrase în cameră șocul fusese atât de puternic, încât aceasta căzuse pe jos, lângă cadavru.

— Owen... scâncise aceasta uitându-se în ochii băiatului din fața ei.

Șatenul lăsă telefonul jos, luând-o în brațe.

Între timp, ușa se deschise brusc, Chase, Sam și Sydney intrând pe aceasta în același timp. Cu toții erau șocați, deși lui Sydney încă îi venea să vomite din cauza cafelei care fusese a naibii de amară.

— Billie, ce ai făcut...? o întrebase Sam foarte direct, crezând că aceasta îl omorâse pe Jordan.

— Pot să jur că așa l-am găsit, spusese printre lacrimi, făcându-se tot mai mică în brațele lui Owen. A fost omorât ca și J-Jack...

Și nici nu apucă să-și termine fraza, căci pe toți cinci îi cuprinse o durere puternică de cap. Singura sursă de lumină din cameră se stinse brusc, lumina lunii care încerca să pătrundă înăuntru prin intermediul ferestrei eliminând întunericul total care cuprinse acel spațiu.
Sam era extrem de calm și le spunea tuturor să se pună pe podea, sperând că toată tevatura aceea se va termina în scurt timp.

Se așezară unii lângă ceilalți, Billie încă încercând să se sprijine de cineva, pentru a se simți în siguranță. Sydney avusese norocul să se așeze lângă Chase și să-și pună capul pe umărul lui.

Toți ceilalți invitați părăsiseră de mult casa fetei, cu excepția lui Beverly care, încă dormea într-o cameră de la parter.

— Toată lumea e calmă și teafără nu-i așa? îi întrebase creața pe cei din jurul ei.

Niciunul nu apucă să răspundă. Ceasul de pe perete bătu, iar adolescenții își dăduseră seama că o nouă zi tocmai începuse. Nu se panicară, însă Sydney își deschise ochii și se păruse puțin bizar că tot ceea ce putea vedea era... albastru.
          Sam făcuse întocmai ca și fata, dar el deja știa întocmai ce se întâmpla și nu era un lucru bun.

— Verificați-vă încheieturile, spusese acesta pe un ton abia șoptit reușind să-și păstreze calmul, după aceea suflecându-și mânecile bluzei negre pe care o purta, iar ceilalți îi urmaseră exemplul.

— ,,Ne vedem diseară!", citise Owen cu voce tare, aruncând o privire nesigură în jur.

— ,,Nu ar trebui să bei atât de mult."... citise și Chase, instant dându-și ochii peste cap.

— ,,Ai încredere în mine.", citise creața pe un ton sacadat, acoperindu-și din nou încheietura.

— Ce joc prost mai este și ăsta? Parcă am venit la o petrecere să ne distrăm, nu să jucăm Ouija, spusese Chase nervos, vrând să se ridice și să-i părăsească pe ciudații de lângă el.

Sydney îl prinsese de încheietură, trăgându-l înapoi pe podeaua care încet-încet se umplea de sânge.
          Owen și Billie se uitau la cei doi, în timp ce Samuel încerca să descifreze mesajul în franceză care-i apăruse pe încheietura mâinii stângi.

— Toți suferim de virusul albastru acum... iar frazele de pe mâinile noastre cred că reprezintă exact ceea ce va spune sufletul nostru pereche atunci când virusul își va pierde efectul, îi explicase Sydney lui Chase pe cel mai calm ton posibil, acesta pentru prima dată ascultând-o cu mare atenție.

— Dar eu nu vreau să fac parte din ,,gașca asta" de oameni care cred în toate superstițiile. Dacă ne-a fost menit să vedem culoarea albastru pentru tot restul vieții, așa să fie, îi replicase băiatul zâmbind amar, căutându-și pachetul de țigări prin buzunar.

— Tu ne peux pas changer les règles au milieu du jeu.¹, spusese Sydney în franceză, făcând-o oarecum intenționat pentru a-l ironiza pe Sam.

Acesta însă rămăsese neclintit. Își mai verifică o dată încheietura, mijindu-și ochii asupra literelor imprimate pe pielea lui:

,,Tu ne peux pas changer les règles au milieu du jeu."

Acelea erau exact cuvintele pe care Sydney le rostise în urmă cu nici două minute și care totodată îl ,,vindecaseră" pe băiat în cel mai scurt timp.
Dar el nu era de-acord cu asta. Nu simțea nimic pentru ea. Nu-i plăcea nici fizicul ei. Cum puteau niște lucruri fantastice să decidă iubirea dintre doi oameni? De ce trebuiau să fie condiționați până și în acest domeniu?

— Samuel, ce scrie pe încheietura ta? îl întrebase Chase, dar acesta nu-i dăduse importanță și ieșise din cameră în cel mai scurt timp.

— Poliția a ajuns, se decise însă să spună înainte de a trânti ușa zgomotos și de a o căuta pe Beverly.

Sydney și Chase se ridicaseră de pe podea, lasându-i pe Owen și Billie singuri. Poliția intrase deja în casă, iar un agent îl întrebase pe Sam cine a făcut apelul. Acesta făcuse semn spre etaj, iar Chase se strâmbase.

— Nu-l suport, spusese scurt și îi aruncase o privire peste umăr creței care era în spatele lui.

— Nu-i suport personalitatea. Am impresia că se crede într-un film, chiar dacă realitatea e mult mai dureroasă, îi răspunsese Sydney încrucișându-și brațele la piept.

— Viața lui dintotdeauna a fost un film. Nu a avut cine știe ce poveste tumultoasă, dar ai lui i-au hrănit mereu imaginația.

— Francezii ăștia...

— Încearcă să nu spui ceva rasist, o oprise Chase, dar aceasta începuse să râdă.

Și cei doi coborâseră de la etaj, reușind să ajungă la parter. Chase se îndreptase spre bolul care încă era plin de punci și turnase o cantitate egală de lichid amărui în ambele pahare.
Apoi, amândoi ieșiră din casă, îndreptându-se spre parcarea din apropiere. Instinctul lui Sydney era să se îndrepte spre mașina lui Owen, dar uitase că acesta nu mai era cu ea.

— Ține, îți va face bine, spusese Chase întinzându-i un pahar.

— Credeam că bei doar alcool, spusese și își ridicase creața ambele sprâncene, sorbind puțină băutură.

— Prea mult alcool nu face bine.

Abia atunci fata realiză că băiatul din fața ei nu era un barbar, precum îl descriau alții. Acest băiat era din filmul ei și o înțelegea.

╚═══════꧁꧂═══════╝

[,,Tu ne peux pas changer les règles au milieu du jeu"¹ = (tradus din franceză) ,,Tu nu poți schimba regulile în mijlocul jocului"]

hi everybody xx
am scris cu foarte mult drag capitolul ăsta și sincer, îmi place la nebunie
sper doar să fi introdus cât de cât ok acea fază cu virusul.