╔═══════꧁꧂═══════╗

— Alles Gute zum Geburtstag!¹ spuseseră în cor toți adolescenții adunați la cafenea pentru a-i celebra ziua de naștere a lui Sydney.

Deși erau doar cinci persoane în întreaga cafenea, bucuria lor umplea întreg spațiul gol și făcea să pară că acea petrecere avea zeci, ba chiar sute de invitați.

Owen și Billie strânseseră bani în ultima săptămână, fix pentru a putea închiria cafeneaua pentru prietena lor. Simțeau că aceea era cea mai bună răsplată pentru faptele ,,eroice" făcute de Sydney pentru cei doi și nu numai.

— Pune-ți o dorință! exclamase brunetul râzând, în timp ce-i adusese fetei o prăjiturică în vârful căreia se chinuise să înfigă o lumânare.

Cu toții se simțeau bine, în special Sam, care insistă să stea lângă creață pe tot parcursul desfășurării evenimentului atât de important din viața ei. Nici el nu știa chiar de ce fusese atât de insistent, dar ce era cel mai clar era faptul că el își dorea să-i simtă emoțiile.

Da, era practic imposibil, dar mintea lui dintotdeauna credea că în momentul în care ești mai apropiat de o persoană, parcă-i poți simți exact emoțiile prin care trece în acel moment.

Sydney suflă în lumânare, reușind s-o stingă din prima, apoi afișase un zâmbet candid, deși în interiorul ei se dădea o adevărată luptă.
Mareea sufletului ei îi producea încontinuu valuri devastatoare, luând-o și purtând-o prin cele mai negre gânduri, scăldându-i interiorul ochilor cu amintiri infecte, pline de durere și chin.

,,Sper să nu-mi afle nimeni secretul." gândi în sinea ei, aceea fiind singura ei dorință.

Și exact atunci toate memoriile acelea nenorocite i se revărsau prin minte și o făceau să-și aducă cu greu aminte tot ceea ce-i omorâse spiritul de copil și inocența din copilărie.

,,- Syd, când naiba ai de gând să termini? îmi reproșase fratele meu de nenumărate ori, pișcându-mă peste încheietura delicată a mâinii cu un elastic.

— Ai puțină răbdare, îi răspunsesem înapoi, admirând-o inc-o dată pe fata din oglindă care era mult prea frumoasă pentru a fi doar reflexia mea.

Acesta mă privise râzând, apropiindu-se de fereastra din camera mea și trăgând perdelele, împiedicând petalele de soare din a-mi mângâia pielea de culoarea scorțișoarei.

Se așezase înapoi în pat, parcă așteptând să-mi termin ,,activitatea" și să mă așez lângă el.

— Împlinești doar cincisprezece ani, nu douăzeci, îmi spusese simplu, înclinându-și capul într-o parte.

Iritată, mă așezasem lângă el, rătăcindu-mi sufletul prin ochii lui de un gălbui murdar. El își plasase amândouă mâinile pe fața mea, apăsându-mi obrajii cu palmele și reușind să creeze prin taine mistice un sentiment extrem de inconfortabil pentru mine la vremea aceea.

— Îmi promiți că tot ce se va întâmpla va rămâne între noi și vom fi niște frați buni? întrebase încrețindu-și sprâncenele, ceea ce la început mă speriase.

Apoi îmi plasase un sărut delicat pe buze, tăindu-mi respirația cu totul.
Simțeam că rămân fără aer și mă sufoc rapid, privirea începând să mi se încețoșeze. Nu puteam accepta așa ceva, mai ales că amandurora ne vibra același sânge în vene.

Puteam spune că în acea seară, exact de ziua mea, lumea mi se cutremurase și copilăria mea fusese omorâtă de maturizarea din zilele următoarea. Lacrimile ferecate între gene mureau sugrumate de teama pe care o trăiam și totodată de sentimentele pe care voiam să le trăiesc, dar... nu cu fratele meu."

— N-am comandat aroma corectă pentru prăjitură? întrebase Chase zâmbind stânjenit, uitându-se exact în ochii lui Sydney.

Și atunci, răcoarea sufletească provocată de acea amintire fusese înlocuită de căldură prietenească, bucurând-o pe fată.

— Ba da. Ador vanilia.

,,— Uite. Fiindcă nu i-ai spus mamei ce s-a întâmplat noaptea trecută, am zis să fiu bun și ți-am cumpărat o prăjitură, îmi întinsese Jack o caserolă destul de murdară care avea înăuntru o prăjitură pe jumătate topită.

Nu voiam să mănânc. Nu voiam să fac nimic, de fapt. Stăteam în pat de zile întregi și îmi așteptam moartea, căci știam că mai devreme sau mai târziu va apărea și mă va plimba prin ținutul ei fermecat, iar mie îmi va plăcea atât de mult încât voi rămânea acolo.

— Nu vreau să mănânc nimic. abia reușisem să scot un scâncet de durere, aproape unindu-mi genunchii cu pieptul slăbit și fără nicio vlagă.

Și durerea mi se putea citi în privire, dar el nu o văzuse. Voiam să mă îmbrac în armonie și să las naibii haina ruptă numită ,,durere", dar atâta timp cât Jack mai era prin preajmă, trebuia să-mi fac curaj să port durerea în fiecare zi, ca pe ceva ce mă reprezenta.

Când îmi auzise răspunsul negativ, băiatul dăduse cu caserola de pământ, urlând la mine. Și toate imaginile scăldate în culori păleau încetul cu încetul în mintea mea.
Îl lăsasem să-mi părăsească camera în tăcere, așezându-mă pe patul care până atunci mi se păruse cel mai călduros loc, lăsându-mi ochii visători să adoarmă în orbite."

Și mâna rece a lui Sam, care fără niciun motiv se așezase pe umărul ei o făcuse pe creață se tremure, mușcându-și buza uscată pentru a nu-și elibera lacrimile amare.

Îi zâmbise scurt, dorindu-și din tot sufletul ca acel moment nici să nu fi existat, apoi îi privise pe prietenii ei, gustând o bucățică mică din prăjiturica care, surprinzător i se cuvenise doar ei.

— Eu cred că plec. Îmi pare rău că am stat atât de puțin, dar trebuie s-o ajut pe Beverly cu un proiect la psihologie, își anunțase Sam plecarea într-un mod dramatic, vrând să se ridice de pe scaunul făcut din lemn masiv.

— Rămâi, creața încercase să spună, dar mai mult ieșise din gura ei o zbierătură de neînțeles.

Și îi prinsese mâna într-o strânsoare impresionantă pentru o fată, punându-i-o din nou după umărul ei. Nu-i plăcea să recunoască că Sam o făcea să se simtă în siguranță.

Știa categoric că după câte suportase nu se mai putea îndrăgosti. Era și prea ciudat pentru mintea ei să conceapă un asemenea sentiment, dar ceea ce simțea pentru Sam era destul de diferit.
Se atașase de el într-un fel involuntar, cu ajutorul subconștientului ei, dacă stătea bine să ,,mediteze" asupra situație.

— Cum ți se pare surpriza pe care am încercat să o creăm? spusese Billie, uitându-se cu multă dragoste la cei doi adolescenți din fața ei.

— Minunată. Asta pe departe e cea mai genială aniversare pe care am avut-o până acum, chicotise Sydney, sprijinindu-și capul de umărul crețului de lângă ea.

╚═══════꧁꧂═══════╝

[Alles Gute zum Geburtstag!¹ = (tradus din germană) La mulți ani!]

heeeeeey, ne auzim și noi după ani lumină de când n-am mai postat (sau nu chiar)

sper să vă placă micile flashback-uri avute de sydney și pregătiți-vă, deoarece în viitorul apropiat vor apărea mai multe capitole despre relația dintre sydney și jack înainte de moartea acestuia :>

în rest, sper că ați avut o săptămână liniștită și nu uitați: stay strong!
sunt sigură că o să trecem cu bine și peste această situație nu tocmai plăcută.